buna ziua

0
0

Aş avea şi eu mai multe întrebări să vă pun dacă se poate:1) E păcat ca şi femeie să nu-ţi mai doreşti un bărbat lângă tine, dar în acelaşi timp să-ţi doreşti 3-4 copii? Bineînţeles că nu poţi avea copii fără un barbat dar pur şi simplu să vrei copii în preajma ta şi nu un bărbat. 2) ce părere aveţi despre drepturile internaţionale puse în vigoare de lege? Copiii de 3 ani sunt executaţi siliţi şi pusi cu forţa să-şi viziteze părintele în altă ţară.are legătura cu legile noahide despre care am citit? -masoneria, UE? Vă spun acestea pentru că am un copil de câteva luni cu un cetăţean italian din concubinaj, m-am despărţit de el şi pentru că a vrut să-mi ia copilul, mi-am botezat copilul la ortodocşi şi nu doresc să mă întorc la o persoană agresivă, acum am procesul şi mă tot mir ce aud prin sălile de judecată, cel mai mult mă doare când ştiu că în alte cazuri fraţii sunt separaţi, unul la mama, iar altul la tata. 3) Sunteţi de părere că trebuie să ne arătăm slăbiciunile în faţa duşmanului? Mie îmi este frică de fostul concubin, îl cred în stare să mă omoare de ciudă că nu-mi poate lua copilul, nu îi arăt acest lucru şi încerc să fiu calmă de fiecare dată când vine în Romania. Ideea e că de la 2 ani copilul va trebui să meargă să-l viziteze acolo de max 3 ori /an, din „cauza” drepturilor, dar mi-e frica de siguranţa copilului. Nu că i-ar face ceva, dar m-a ameninţat că îl va îndoctrina. Chiar mie mi-a spus că va face tot posibilul ca la 18 ani copilul să mă părăsească şi să se ducă cu el, că el are să-i ofere mai multe şi că o să facă tot posibilul să fie de acord să se boteze şi la catolici. I-am răspuns că e alegerea copilului, eu simt că am făcut ceea ce e mai bine pentru el. Dar sincer vă spun că a indus o frică în mine. Credeţi ca e posibil ca fetiţa să mă părăsească pe mine, mama? Credeţi că ţine de educaţia pe care i-o dau? Cum credeţi că ar trebui să mă comport cu copilul să ştie să şi aprecieze mama, şi tatăl. Dar să vadă adevărul? Nu ştiu cum să vă explic Îi văd o linguşeală atât de falsă faţă de copil, mi-e frica că îl va copleşi cu falsa lui atenţie. Poate sunt lucruri neînsemnate, dar mi-e frică, trăiesc cu o frică în mine faţă de toţi duşmanii mei, nu ştiu de ce. Poate că realizez că cel rău e printre noi, nu mai pot avea încredere în nimeni în afară de părinţi şi simt că totul se raportează la bani, falsitate. Nu ştiu poate sunt eu paranoică. Acum că am copil, îmi este cel mai frică şi de moarte, din cauza că nu doresc prin absurd să ajungă copilul cumva la el, simt că nu o să-i fie bine copilului acolo. Sunt slabă! De ce am aceste senzaţii? Încerc să mă rog dar nu simt că mă rog, cum trebuie, nu e rugăciunea fierbinte, ţin post, mă spovedesc, mai rar ce-i drept…nu pot să dau mai mult, nu ştiu de ce. Nu ştiu ce să mai fac. Simt că cel rău îmi dă târcoale gândurilor (spre exemplu mă plimb cu fetiţa în braţe şi din senin îmi imaginez că fata îmi cade din braţe, se loveşte cu capul de gresie, moare, sau curge sânge, numai tâmpenii, nu ştiu ce să ma mai fac). Doamne iartă-mă pe mine păcatoasa.

  • felicia a întrebat 12 ani ago
  • last edited o săptămână ago
  • You must to post comments
0
0

Dragă soră, nu e păcat , chiar e foarte binevenit, și este și posibilitatea de a o face, înfierea de copii este salutată de biserică și binecuvântată de Dumnezeu.Referitor la istoria așternută a vieții pe care ați relatato, cred că ar trebui să știți că concubinajul este un mare și scârbos păcat, iată ce spune apostolul Pavel, „Nu vă amăgiţi: Nici desfrînaţii,… nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiţii,… nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu” (I Cor.6,9) . Curvia este o catastrofă la nivelul celui posedat de ea care aduce cu sine dezechilibru moral, psihic şi fizic împreună cu distrugerea familiilor, copiilor şi degenerarea speciei umane în general.Sfîntul Ioan Scărarul spune: «La orice alt păcat zicem numai că oamenii greşesc, dar cînd auzim că cineva a curvit, zicem cu durere că acesta a căzut» (Scara XV, 39).De aici trebue să pornești dragă soră, în frica și slăbiciunea ta, trezeșteți conștiința și cerceteazătă cu adevărat și profund, mai apoi mergi la duhovnicul tău și mărturiseștete. Începe o viață în Dumnezeu, cu Dumnezeu. Deschidei ușa inimii tale la care el bate permanent și așteaptă ca săi deschizi. De ci postul, rugăciunea, și mai cu seamă rugăciunea inimii: Doamne Iisuse Hristoase , Fiul lui Dumnezeu , milueștemă pe mine păcătosul.Ceia ce nu ai făcut în viață pentru tine, fă pentru copilul tău, educă o adevărată creștină, în duh și în adevăr, și nu va fi influențată nici odată de tatăl ei din altă țară.

Prot Victor Mihalachi

  • You must to post comments
Afișare 1 rezultat
Răspunsul tău

Te rog să te mai întâi pentru a trimite.