Dragă soră, nu atrage atenția la cei din jur, trăește așa cum îți dictează conștiința ta, apropiete de Dumnezeu mai mult, deschidei ușa inimii la care bate mereu, primeștel în cămara sufletului tău. Îm privința duhovnicului ar fi foarte bine să găsești pe c ineva care să fie mai aproape de tine la care să poți merge atunci când simți nevoea. Cea mai mică durere, cea mai neînsemnată ofensă pe care creştinul o suportă pentru Dumnezeu, nu va rămâne nerăsplătită.Fără Iisus Hristos, viaţa noastră este un haos. Greutăţile de tot felul ne apasă istovitor. Simţim din plin suferinţele, ce ne par insuportabile. Răbdarea ne părăseşte, dispar dragostea, bunul simţ, buna cuviinţă, elemente atât de necesare în viaţa noastră.Să nu ne pierdem curajul. Să nu deznădăjduim. Să nu fugim de răspunderea care ni s‑a încredinţat. Să nu ne înspăimântăm în faţa primejdiilor, a greutăţilor, ci să ne încredem în Iisus Hristos.Ce frumoasă este rugăciunea inimii: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte‑mă pe mine, păcătosul”. Ne trebuie mai mulţi ani pentru a o dobândi, pentru a intra în inimă, pentru a se coborî din minte în inima smerită. De abia atunci când ajungem la această trăire duhovnicească, nu ne mai interesează ce fac ceilalţi, ce zic cei din jur, nici nu ne supără nimic.

Prot Victor Mihalachi