0
0

Părinte, toată lumea îmi spune, chiar îmi reproșează că nu manifest niciun entuziasm în ceea ce fac, în ceea ce vorbesc, că sunt monotonă și fac totul ca să fie făcut, adică fără nici o plăcere deosebită. Și cred că și au dreptate, pentru că nu mă mai motivează nimic ca să sar în sus de bucurie de vreo activitate, sau de copii la școală, sau de orice altceva. Trebuie să le fac și gata. Și în general, nu înțeleg de ce trebuie eu să mă forțez să fac altora pe plac, dacă nu îmi vine să fac glume sau să zâmbesc, nu pot să o fac. Nu pot! Va rog frumos să mă ajutați cu o vorbă de mângâiere. Va mulțumesc mult. Am un duhovnic dar e cam distant cu mine, ştiu că nu mă are doar pe mine, eu tare aş vrea să am un duhovnic precum Părintele Porfirie, îi citesc cărţile şi când mă apasă vreo durere vorbesc cu el, bine ar fi fost să îl întâlnesc şi eu şi să mai fi fost în viaţă.

  • maria a întrebat 12 ani ago
  • last edited o săptămână ago
  • You must to post comments
0
0

Dragă soră, nu atrage atenția la cei din jur, trăește așa cum îți dictează conștiința ta, apropiete de Dumnezeu mai mult, deschidei ușa inimii la care bate mereu, primeștel în cămara sufletului tău. Îm privința duhovnicului ar fi foarte bine să găsești pe c ineva care să fie mai aproape de tine la care să poți merge atunci când simți nevoea. Cea mai mică durere, cea mai neînsemnată ofensă pe care creştinul o suportă pentru Dumnezeu, nu va rămâne nerăsplătită.Fără Iisus Hristos, viaţa noastră este un haos. Greutăţile de tot felul ne apasă istovitor. Simţim din plin suferinţele, ce ne par insuportabile. Răbdarea ne părăseşte, dispar dragostea, bunul simţ, buna cuviinţă, elemente atât de necesare în viaţa noastră.Să nu ne pierdem curajul. Să nu deznădăjduim. Să nu fugim de răspunderea care ni s‑a încredinţat. Să nu ne înspăimântăm în faţa primejdiilor, a greutăţilor, ci să ne încredem în Iisus Hristos.Ce frumoasă este rugăciunea inimii: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte‑mă pe mine, păcătosul”. Ne trebuie mai mulţi ani pentru a o dobândi, pentru a intra în inimă, pentru a se coborî din minte în inima smerită. De abia atunci când ajungem la această trăire duhovnicească, nu ne mai interesează ce fac ceilalţi, ce zic cei din jur, nici nu ne supără nimic.

Prot Victor Mihalachi

  • You must to post comments
Afișare 1 rezultat
Răspunsul tău

Te rog să te mai întâi pentru a trimite.