Sărut mâinile! Eu sunt căsătorita de 10 ani, şi în tot acest timp am trăit împreună cu soacra în casă, căci pe 14 februarie s-a mutat la Domnul. Eu în tot acest timp am fost mereu stresată la maxim, sub control la orice, am plâns mereu aproape în fiecare zi, pentru că nu-i convenea nimic de la mine, în tot ceea ce făceam. Dar cu soţul nu aveam probleme şi am încercat să rezist, rugându-mă la Dumnezeu şi vorbind numai cu Domnul şi Maica sa. Eu în tot timpul acesta fără să vreau m-am fixat în multe lucruri, în special în credinţă. M-am schimbat total fără voia mea, sunt de nerecunoscut, încât nu îmi pot reveni. Eu pe la 18 ani am avut farmece foarte puternice, încât am văzut moartea cu ochii, timp de un an am suferit groaznic, minune mare a fost, că nu am murit. Dar cu ajutorul Domnului m-am făcut bine după un an, am aflat de un preot ce citeşte Moliftele Sf. Vasile cel Mare şi m-am făcut bine. Dar din când în când mai am probleme cu farmece, încât nu mă simt bine. În iulie anul acesta, eram tare ispitită de diavol şi duhovnicul meu mi-a spus să citesc Psaltirea. În timp ce citeam simţeam numai bucurii şi multe momente de neuitat. După ce am terminat de citit, am mers la spovedanie şi duhovnicul mi-a zis să citesc iar din Psaltire. Am început să recitesc iar, dar aveam ispite şi mai mari, încât visam urât că mă bat diavolii, mă trezeam, continua şi în realitate, mă bătea în piept şi inimă, spuneam rugăciuni, nimic. În casă am un mir de la 40 masluri şi sfinte icoane făcătoare de minuni, şi sfintele moaşte, încât cu acest mir m-am uns şi m-am liniştit, acest eveniment l-am avut timp de 3-4 luni. M-am oprit din cititul Psaltirii, că citeam o catismă pe zi. Acum citesc acatistul sfântului Ciprian, cum mi-a zis duhovnicul şi mă simt mai liniştită. Dar în trecut eu citem în fiecare zi un capitol din Evanghelie, acum într-o zi am citit, iar un capitol din evanghelie şi seara am simţit iar cum se apropia diavolul de mine, încât acum citesc doar acatistul sfântului Ciprian. Eu vreau s-o iau pe calea mântuirii şi m-am închis în mine cu gândul şi mintea la Domnul, încât mă fixez şi aşa la începutul lunii septembrie am căzut în depresie, încât nu mă mai interesa nimic. Dar depresia era nu numai de la fixare, dar mai deznădăjduisem de a lupta contra răului, şi de la soacră timp de 10 ani de stres continuu. Duhovnicul mi-a zis: Cu inima la Dumnezeu şi cu mintea pe pământ, că doar trăim pe pământ. Dar eu nu am înţeles aceste cuvinte. Într-o noapte la 2.00 mă trezesc din somn, mă bătea diavolul, şi îmi bătea inima tare, că am spus că îmi iese din pept afară, îmi era frică tare şi mă blocasem, nici o rugăciune nu-mi ajuta, vroiam să citesc acatistul Maicii Domnului, mai tare mă apăsa, încât nu puteam şi cu sfântul mir m-am liniştit. Am mers la urgenţă la spital, mi-a făcut electrocardiograma şi mi-a spus că totul e bine. Părerea doctorului era că eu sunt aşa de la frică, depresie. Doctorul meu mi-a dat nişte picături de calmare şi vindecare, frică şi de a fi liniştită, timp de 1 an trebuie să fac tratamentul. Am încercat cu greu să mă liniştesc, dar am momente în care mă neliniştesc şi mă fixez iar. Fixarea asta e ca şi o blocare în creierul meu încât, nu reuşesc să mă deblochez, să mă liniştesc, să mă las deplin în voia Domnului. Fixarea asta e şi de la frica din mine, frica că iarăşi o să mă supere diavolul. Frica, să nu râmân vreo zi fără rugăciune citită. Cum să biruiesc eu această frica şi fixare din mintea mea? Mai ales că am 2 copiii şi trebuie să fiu curajoasă. Vă mulţumesc şi Domnul să vă răsplătească cu bucurii cereşti toată munca şi osteneala ce o depuneţi pentru noi! Doamne ajută!