juramint

Bună ziua, părinte. Am o întrebare, soţul meu a fost la un părinte care este văzător cu duhul şi i-a spus soţului meu că cineva i-a făcut vrăji ca să nu-i meargă în lucru şi tot, aşa el a venit acasă şi noi am descutat şi i-am spus adevărul că eu aşa ceva nu am făcut. El nu m-a crezut şi mi-a pus să-i jur pe părinţii mei, căci ştie că ei pentru mine sunt cei mai scumpi şi numai aşa o să mă creadă. Şi eu am jurat şi acum vreau să vă întreb, am făcut păcat mare că m-am jurat? Sau acel care pune să jure face păcat? Că mai am un caz, soacra mi-a este credincioasă şi într-o zi i-au dispărut 1000 lei, apoi iarăşi ea a plecat de acasă şi iarăşi vine şi spune că i-au dispărut iarăşi 1000 şi cel mai straniu că eram eu cu soţul meu la ea şi de când trăim nu dispărea nimic. Dar ea îi spunea soţului că însemnă bancnotele şi că a găsit la mine anume bancnotele furate. Cum a fost în realitate, noi trăiam la ea, am deschis un magazin de haine, ea se ocupa cu strânsul metalului uzat şi eu după lucru mereu când veneam ea cerea mărunte să-i dau, ea îmi dădea bancnoste mari şi când se întâmpla că se terminau banii, ea cerea de la noi să lucreze cu banii, că îi da ea ţi îi întoarce şi îi dădea maşcaţi. Eu ai mei de pe lumânărele care le făceam şi le vindeam tot le puneam deoparte, că ea a spus că eu să fiu aparte cu banii de pe lumânările şi când nu avea noi le dădeam ei şi mergeau în circuit mereu banii. Eu îi spun mămică, cum mata poţi să te gândeşti la noi, când mereu dacă ne trebuie, noi cerem sau îţi spunem, adică acum am ajuns şi să fur? A tăcut iar soţului îi spune că poate i-a a furat şi-i trimitea la părinţi să aibă asta era culmea şi jurămintele astea de la ea au eşit ca să mă jur la icoane, că nu eu am furat. Eram la capitală, că mi-am pierdut copilul şi în dimineaţă mă sună să vin să jur, eu am spus bine eu vin şi jur, dar eu nu mai calc cu piciorul acolo la voi. Apoi peste o zi mă sună şi îmi spune că a citit într-o carte bisericească că nu se poate de jurat şi să nu mai jur. Bine, îi spun eu şi totuşi mi-am luat hainele şi am venit în capitală la lucru şi numai cum plec, ea ii spune că eu să fi fost cinstită, totuşi trebuia să insist şi să mă jur, că mămica să nu se chinuie cu gândul. A trecut o lună şi ea s-a dus la preotul acesta văzător cu duhul şi apoi a fost şi soţul după spusele mamei lui şi acum el nu crede în mine şi eu m-am jurat să creadă. Daţi-mi un sfat, e păcat să jur sau dacă mă va mai pune să jur, ce să fac? Mă scuzaţi că poate nu am scris cărturar. Vă mulţumesc şi o zi bună.