calugaria

Bună ziua, părinte. De ceva vreme nu mă simt bine, mă simt agitată şi toate astea de când am spart o oglindă acum câteva luni înainte. La câteva zile după ce am spart oglinda am început să văd zilnic orele ca de ex 18, 18, 23, 23. Şi de atunci mă simt nelinişttită în interiorul meu fără valoare, un om de nimic. Şi atunci când mă cert cu prietenul meu şi sunt mai tare agitată văd orele de 3 sau 4 ori pe zi sau exact când mă cert cu prietenul meu văd 14, 14 fără să mă uit de multe ori la ceas pe zi, doar când este nevoie. Când vreau să nimeresc ora nu pot, dar pe neaşteptate, da poate să îmi facă cineva vrăji, e ceva demonic? Vreau să-mi găsesc liniştea. Acum stau în Germania cu pritenul meu care urmează să divorţeze, dar vă spun ca şi relaţia cu el mă omoară psihic.1. pentru că încă nu este liber. 2. are probleme cu alcoolul, este alcoolic. Am vrut de nenumărate ori să mă despart de el, dar el a fost foarte persistent, nu cred că mai există aşa om ca el, care să nu înţeleagă că nu mai vreau să fiu cu el. Câteodata mi se pare că şi relaţia cu el este o făcătură, eu nici nu am vrut să mă căsătoresc, am vrut să mă călugăresc de la 18 ani, acum am 30 de ani, iar el 68 de ani. La 26 de ani l-am cunoscut în Germania, am plecat să lucrez la o pizzerie. Vreau să-mi găsesc liniştea, mă simt pierdută, fără ajutor. Am ţinut şi post acum câteva luni în urmă, când a avut probleme cu alcoolul la fiecare sfârşit de săptămână, adică vineri, sâmbătă şi duminica, dar nimic nu am mâncat, nici băut, asta cam o lună. M-am rugat să ies din situaţia în care sunt, m-am rugat şi pentru el, potirul nesecat. Dar sunt foarte neliniştită, stresată, când este Crăciun mie îmi este frică că iarăşi bea, îmi este destul un simplu gând şi toată tremur. Sunt puţin şi şocată de câte ori am fost cu el la spital şi cu targa. Acum nu a băut aşa de mult, dar îmi este de ajuns. Înainte de a şti că este alcoolic, am avut alte probleme, ne certam din alte motive. M-am săturat, vreau linişte. Cât am stat cu părinţii mei, eram liniştită, cu mama mea aveam probleme pentru că este bolnavă cu nervii, a fost şi internată în trecut la spital, dar eu am întrecut-o. Toţi vecinii îi spuneau mamei că sunt o fată de treabă, liniştită, la locul meu, iar acum mă înfurii când mă cert cu prietenul meu la telefon, urlu, nu mai contează că sunt în public sau acasă, nu vreau ca peste 10 ani să ajung să urlu fără motiv pe stradă. Încerc să evadez din lumea asta infernală şi nu pot. Prietenul meu nu înţelege despărţirea, nu există pentru el mă ameninţă că se omoară şi nu poate trăi fără mine, dar mi se pare că e şi egoist, nu mai la el se gândeşte nu-mi dă libertatea de a fi liniştită şi împlinită sufleteşte. Şi eu îl iubesc enorm, dar relaţia cu el mă omoară. M-am gândit să mă călugăresc, dar fiind singură la părinţi, tatăl meu şi-a pierdut slujba, mama casnică, trebuie să-i ajut. Nu lucrez nici eu acum, dar îi ajut prin prietenul meu cu bani în fiecare lună. Nu am fost niciodată după avere sau banii altuia, dar acum, da. Stau cu prietenul meu mai mult ca să-mi ajut familia. Îmi caut loc de munca şi acum ori în Germania departe de el, ori în România, dar greu .Vă rog să mă ajutaţi cu un sfat sau ce ar trebui să fac să am linişte, când suntem împreună, eu nu mă mai rog, în ziua aia nu îmi place să combin lucrurile, îmi place să fiu curată înaintea rugăciunii. Vă doresc un an nou nu fericit pentru ca fericirea deplină este dincolo, dar împiniri sufleteşti şi linişte lăuntrică.