mart

Binecuvântaţi părinte. Aş dori să rămân în anonimat. Am 39 ani şi sunt necăsătorită şi nici nu am fost vreodată şi…cum se spune în popor „fată mare” şi pe tema asta cine aude râde şi mereu îmi zic „cum la anii tăi şi asa”. Zic „uite aşa”. Eu din fire sunt mai timidă şi zic eu, pe mine m-a marcat şi felul meu de a fi. Mereu zic, gata trebuie să încep cu începutul să mă schimb şi să nu mai fiu aşa. Dar de fiecare dată mă opresc brusc şi revin la cine sunt, de multe ori mă urăsc şi la felul cum arăt, de a fi şi de a gândi. Am probleme, nu foarte mari (sunt alţii cu probleme mai mari ca ale mele şi poate au trecut peste ele) însă eu nu reuşesc, probleme din naştere. Cu ochii (cu privirea strabism nu foarte mare), vorbitul (când eram mică vorbeam chiar foarte dificil, am făcut şi ore de logopedie) în perioada aia având şi probleme cu colegii de şcoală vorbeau foarte urât cu mine (şi asta a fost începutul din şcoală să urăsc şi băieţii în general), dar acum fiind şi mai în vârstă am reuşit să mă mai corectez în vorbit. Şi acum mai nou începuse-m să nu mai aud. Pentru o perioadă (perioada fiind acum recentă) am purtat şi aparate auditive. Din 2012, februarie, aud din nou, făcând asfel 3 operaţii şi cred eu că trebuie să mai fac, eu lucrând peste hotare şi aici făcând aceste operaţii. Şi tot aici încetul cu încetul am început să mai prind puţină încredere în persoane (bărbaţi.) Nu cunosc nici un bărbat personal, dar am început să am puţină încredere în ei. Eu consider că, la felul meu de a fi din naştere nu am reuşit să mă căsătoresc, dorind şi eu ca toate femeile să am o familie, copii..să mi-o întemeiez.dar, cum se mai spune, mai plec şi urechea la ce mai spune lumea că am legate cununiile şi de aceea eu nu mă pot căsători şi că trebuie să mă duc la un preot să-mi citească, dar din câte am mai auzit, că este mare păcat. Vreau să ştiu dacă se poate aşa ceva, dacă pot să mă duc la un preot sau nu. Se mai zice că şi dacă eşti blestemat la fel se întâmplă. Vreau să vă spun altceva ce are legătură cu problema mea legat de căsătorie. Eu fiind cea mai mică la părinţi, am rămas acasă cu ei şi cum nu am avut relaţii aşa bune cu părinţii mei zic eu că şi asta a căuzat oprirea mea de a mă căsatori. Părinţii mei, mai ales tatăl bea, nu pot spune că foarte mult, dar în momentul când ieşea vinul (noi locuind la ţară), atunci nu mai eram în bune relaţii cu ei (el) şi mai des ne certam pe tema băuturii şi el atunci, când era băut, nervos mereu îmi ziceă că (mă scuzaţi de expresie),”eşti al dracului şi afurisită de aia nu te măriţi tu, că eşti rea de gură, să de-a Dumnezeu să te măriţi, când ţi-oi zice eu”. (acestea fiind vorbele lui când era băut şi ne certam). El fiind acum decedat. Aş vrea să ştiu este posibil ca aceste vorbe să fie um blestem pentru mine? Şi dacă „da” ce mă sfătuiţi să fac? Aş dori un sfat. Mă scuzaţi pentru unele expretii nepotrivite. Mulţumesc. Mă iertaţi părinte.