Sărut mâna, părinte, am 26 de ani şi am făcut cele mai mari păcate din viaţa mea, m-am căsătorit cu un bărbat cu care nu trebuia să fiu, am insistat foarte mult să fiu cu el, fără să îmi dau seama că voi avea o viaţă nefericită, am 2 copii gemeni de 1 an, sunt bucuria sufletului meu, dar îmi pare rău că s-au născut în aşa familie. Acum după 9 ani de când sunt cu soţul meu, totul a ieşit la iveală, nu ne înţelegem, ne certăm zi de zi de la neajunsuri şi altele, nu există dragoste şi nimic care să ne unească. Nu vă mai zic că am luat legătura cu prima dragoste să spun aşa, din copilarie şi mi-a spus că m-a respectat foarte mult şi îi pare rău că am ales viaţa asta. A fost devastator pentru mine, am insistat să iau un bărbat în căsătorie ce nu mă iubeşte şi am dat cu piciorul dragostei adevărate. Îmi plânge sufletul zi de zi pentru ce am făcut. Nu vă mai zic că toata familia mă judecă pentru ce am făcut şi sunt urâtă de toţi. Doar părinţii îmi sunt alături…offf.
- SIMONA a întrebat 12 ani ago
- last edited 8 luni ago
- You must login to post comments
Nu știu dacă ați avea nevoie de un sfat… Dar sunt sigur de un lucru. Cuvintele Dvs. trebuie să fie de un real folos pentru tinerii și tinerele din zilele noastre care se agață de cel care îl iubesc cu ambele mâini, pierzând din vedere că dragostea trebuie să fie reciprocă…
Dumnezeu să vă ajute și să vă întărească în viața Dvs!
Preot Iulian Rață
- Guest a răspuns 12 ani ago
- You must login to post comments
Te rog să te autentifici mai întâi pentru a trimite.