Sărut mâna părinte, nici nu ştiu cum să încep. Sunt într-o situaţie grea şi nu ştiu cum să ies. Sunt căsătorită şi am un copil. În casă cu mine locuieşte şi mama cu soţul ei. EU NU AM SIMŢIT DRAGOSTEA EI DE MAMĂ, PE MINE M-AU CRESCUT BUNICII PENTRU CĂ EA S-A CĂSĂTORIT ŞI A PLECAT. S-A ÎNTORS CÂND EU M-AM CĂSĂTORIT. DE ATUNCI LOCUIEŞTE CU MINE. ESTE O FIRE CARE ŢIPĂ, BLESTEAMĂ ŞI ÎL ÎNJURĂ PE DUMNEZEU ŞI PE SFÂNTA BISERICĂ ŞI AM TOT ACCEPTAT 14 ANI ASEMENEA COMPORTAMENT. EU N-O AUD SĂ ÎMI VORBEASCĂ ŞI EA FRUMOS, SĂ SIMT ŞI EU DRAGOSTEA EI, POATE CĂ MĂ IUBEŞTE, NU ŞTIU DAR DE BLESTEMAT MA TOT BLESTEMAT. Am acceptat şi să mă fure la bani şi să nu mă ajute la nimic prin casă am tot răbdat multe doar că o iubesc şi că e mama mea. Acum vre-o 2 săptămâni a început să îmi dea copilul necuratului şi m-am supărat şi am zis că o să o trimit la ţară să locuiască cu soacra ei că nu mai pot. Ea a început iar să ne blesteme şi să îmi dorească să nu fiu niciodată fericită şi multe altele. Nu vreau să mai aud cum înjură de Dumnezeu în casa mea. Copilul s-a făcut mărişor şi suferă şi el, are 12 ani şi sunt hotărâtă să vând casa şi să mă mut iar pe ea să n-o iau cu mine şi să o ajut să se mute la soacra ei şi să îşi amenajeze şi ea acolo un locuşor. Ea nu vrea şi mă tot blesteamă. Ce să fac, ce să aleg? Viitorul copilului, liniştea familiei, o casă în care nu mai aud blesteme? Asta înseamnă să o supăr pe mama că o mut la soacra ei. Dacă accept în continuare viaţa cu ea în casă , eu simt că nu mai pot. Copilul la fel, sotul tace şi acceptă că e mama mea… Nu ştiu ce să fac. E păcat dacă o mut la ţară chiar dacă se supăra? Sau să accept să trăim toţi toată viaţa în ură şi în supărare? Că acum noi două nu ne vorbim pentru că i-am propus mutarea. Nu ştiu dacă m-am făcut înţeleasă dar trebuia să mă descarc şi să spun cuiva. Vă rog să îmi daţi un sfat.