0
0

Sărut mâna părinte, nici nu ştiu cum să încep. Sunt într-o situaţie grea şi nu ştiu cum să ies. Sunt căsătorită şi am un copil. În casă cu mine locuieşte şi mama cu soţul ei. EU NU AM SIMŢIT DRAGOSTEA EI DE MAMĂ, PE MINE M-AU CRESCUT BUNICII PENTRU CĂ EA S-A CĂSĂTORIT ŞI A PLECAT. S-A ÎNTORS CÂND EU M-AM CĂSĂTORIT. DE ATUNCI LOCUIEŞTE CU MINE. ESTE O FIRE CARE ŢIPĂ, BLESTEAMĂ ŞI ÎL ÎNJURĂ PE DUMNEZEU ŞI PE SFÂNTA BISERICĂ ŞI AM TOT ACCEPTAT 14 ANI ASEMENEA COMPORTAMENT. EU N-O AUD SĂ ÎMI VORBEASCĂ ŞI EA FRUMOS, SĂ SIMT ŞI EU DRAGOSTEA EI, POATE CĂ MĂ IUBEŞTE, NU ŞTIU DAR DE BLESTEMAT MA TOT BLESTEMAT. Am acceptat şi să mă fure la bani şi să nu mă ajute la nimic prin casă am tot răbdat multe doar că o iubesc şi că e mama mea. Acum vre-o 2 săptămâni a început să îmi dea copilul necuratului şi m-am supărat şi am zis că o să o trimit la ţară să locuiască cu soacra ei că nu mai pot. Ea a început iar să ne blesteme şi să îmi dorească să nu fiu niciodată fericită şi multe altele. Nu vreau să mai aud cum înjură de Dumnezeu în casa mea. Copilul s-a făcut mărişor şi suferă şi el, are 12 ani şi sunt hotărâtă să vând casa şi să mă mut iar pe ea să n-o iau cu mine şi să o ajut să se mute la soacra ei şi să îşi amenajeze şi ea acolo un locuşor. Ea nu vrea şi mă tot blesteamă. Ce să fac, ce să aleg? Viitorul copilului, liniştea familiei, o casă în care nu mai aud blesteme? Asta înseamnă să o supăr pe mama că o mut la soacra ei. Dacă accept în continuare viaţa cu ea în casă , eu simt că nu mai pot. Copilul la fel, sotul tace şi acceptă că e mama mea… Nu ştiu ce să fac. E păcat dacă o mut la ţară chiar dacă se supăra? Sau să accept să trăim toţi toată viaţa în ură şi în supărare? Că acum noi două nu ne vorbim pentru că i-am propus mutarea. Nu ştiu dacă m-am făcut înţeleasă dar trebuia să mă descarc şi să spun cuiva. Vă rog să îmi daţi un sfat.

  • a întrebat 14 ani ago
  • last edited 3 săptămâni ago
  • You must to post comments
0
0

Doamne ajută și să ne fiți sănătoși. Dureroasă problemă. Însă aceasta este educația pe care o primesc cei cu părinții care sunt lipsiți de credință. Și nu mă îndoiesc ca și mama voastră să fi primit o asemenea educație. Nu vă îndemn la ura față de părinți. Nu, nicidecum, pentru că este urâciune înaintea lui Dumnezeu. Și nici nu vă pot îndemna la îndelunga răbdare, pentru că e vorba de presiunea sufletească. Decât să vă pierdeți ambele, mai degrabă să rămâneți măcar unul în adevăr. Mama cu greu se va întoarce, dar se va întoarce întru sfârșit. Și prin ceea ce veți face poate veți grăbi întoarcerea ei. Nu e rea varianta cu trimisul la țară. Deci cu lândețe să o faceți spunându-i că astfel încercați să păstrați liniștea unora și tot prin aceasta veți păstra și dragostea între voi. Căci altfel se va ajunge la mare ură și va fi apoi mai greu. Rămâneți în rugăciune pentru mama voastră și rugați pe Bunul nostru Dumnezeu să o lumineze în exprimările sale. Așa e gura unui om crescut în împrejurări necreștinești.

Doamne auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea întru credincioșia Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău.

Cu râvnă întru Domnul,
Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie
  • You must to post comments
Afișare 1 rezultat
Răspunsul tău

Te rog să te mai întâi pentru a trimite.