Nu pot trece peste, ma doare sufletul!

0
0

Părinte, din cauza unui păcat eu simt ca o să merg cu el în mormânt şi o să mă prăbuşesc în adâncul iadului, pentru că nu pot trece peste faptă, nu pot ierta pentru că ştim că trebuie să ne iertăm „fraţii” noştri, care este aproapele nostru şi eu aici am probleme şi anume: în urmă cu mulţi ani, propriul meu frate, când a dormit într-o noapte la noi acasă, în camera mea, el făcând naveta mi-a furat banii în valoare de 400 lei şi puţin mai târziu, la insistenţele mamei l-am împrumutat şi cu 100 lei, dar el refuză să recunoască şi neagă în continuare şi ignoră acest subiect dacă îl aduc în discuţie, evită să vorbească pe această temă. Pe mine nu mă doare banii, suma, ci doar intenţia, scopul, faptul că nu m-a furat oarecare om de pe stradă, un străin, ci propriul frate, propriul sânge m-a furat şi acest lucru m-a marcat pe tot restul vieţii. Dumnezeu mi-a dat aici o cruce foarte grea pentru mine pe care eu n-o pot duce deloc şi nu înţeleg de ce trebuia să mi se întâmple aşa ceva. Din această cauză, eu nu numai pe el îl urăsc şi a căzut din ochii mei, dar şi pe soţia lui o urăsc, că doar e complice şi astfel nici pe fetele lui nu le suport din această cauză, spunând că doar îi poartă gena lui şi ea cu copii lui sunt la fel ca el, dar nu vă gândiţi că eu am o parte din el, că eu sunt total diferită faţă de el în sensul că eu nu mă ating de nici un lucru din propria mea casă, dacă nu-i cer voie de la mama mea, sunt o fire retrasă şi timidă şi sunt o persoană care dau şi care nu primesc nimic, dar nici nu pretind nimic că doar îmi dă Dumnezeu şi genul care refuză orice mi se oferă. Tot îmi spun să îl iert, trec peste asta, nu mă doare, nu mă afectează, dar se întâmpla apoi, în toiul nopţii, dimineaţa sau doar un simplu gând la el că deja încep să mă revolt asupra lui şi să mă necăjesc şi am gânduri negre la adresa lui şi familia sa. Mă rog lui Dumnezeu şi Fecioarei Maria să-mi dea putere ca să uit şi să-i iert, dar efectiv nu pot, chiar nu pot trece, mă doare, apoi îmi trece, dar apoi iarăşi îl urăsc, odată apărut gândul sau la auzirea numelui lui, deja îmi dă gânduri rele. Nu am duhovnic, ce să fac părinte, cum să trec peste? Macar de ar recunoaşte şi ar vorbi deschis şi şi-ar cere iertare, dar el, nu, nu, nu, se comportă de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic în timp ce eu îmi fac păcate grele din cauza lui şi îmi distrug sufletul şi mai rău şi viaţa, şi viitorul, şi sănătatea odată cu această problemă. Mă iertaţi, părinte, sunt şi eu o mare păcătoasă, dar problema aceasta mă depăşeşte total. Daţi-mi un sfat, ceva anume, ce să fac, ce să citesc ca să trec peste şi macar să am conştiinţa mai liniştită şi să uit această etapă din viaţa mea şi să trăiesc şi eu normal ca orice om pe pământ. Iertaţi-mă şi rugaţi-vă pentru mine, mult păcătoasa!

  • Ioana a întrebat 11 ani ago
  • last edited 2 săptămâni ago
  • You must to post comments
0
0

Nu o să scăpați niciodată de așa ceva, până când nu o să vă deprindeți a ierta. O să vă treacă obsesia de la fratele Dvs. asupra altei persoane și tot nu va înceta, până nu vă ve-ți deprinde a ierta. Singură ați confirmat că ura, mânia se răsfrânge deja și asupra familiei fratelui Dvs. Primul lucru, trebuie să vă mărturisiți soră, cu aceeași sinceritate cu care v-ați mărturisit și aici, în pagina noastră și să cereți sincer ajutorul lui Dumnezeu! Iată aici, aveți mai mult despre iertare și dragoste de la Părintele Savatie Baștovoi!

Doamne ajută!

Preot Iulian Rață

  • You must to post comments
Afișare 1 rezultat
Răspunsul tău

Te rog să te mai întâi pentru a trimite.