referitor la relatiile intre soti

Sărut mâna, Părinte. Am citit şi eu articolul dat unei cititoare cu privire la relaţiile între soţi, aşa cum le cunoaştem mulţi dintre noi, adică mult prea departe de curăţenie şi sfinţenia la care ne cheamă Dumnezeu, pentru că suntem prea slabi la minte şi în credinţă. Eu sunt însărcinată şi soţul are la fel stări de nervi, din cauza abstinenţei. Când m-am mărturisit, am încercat să spun părintelui că aşa ceva nu este normal, să te împreunezi ştiind şi simţind cum copilul mişcă în tine, este inuman, dar părintele mi-a spus că nu este nici o problemă de ordin duhovnicesc, că chiar trebuie să am relaţii cu soţul şi mi-a dat şi o pildă în care o femeie a desfrânat şi a născut un copil, iar pe timpul sarcinii şi alaptării nu a mai avut relaţii iar în timp, fiul a devenit totuşi desfrânat, chiar dacă mama nu a fost chemată la senzualitate prin relaţii trupeşti în timpul sarcinii precum v-am spus. Deci, ce vroia părintele să spună, era că nu este relaţia trupească în timpul sarcinii un factor pentru continuarea păcatului desfrânării la copil, dar, mie adâncul sufletului meu atins de patima aceasta pe care cu ajutorul lui Dumnezeu am adormit-o, îmi spune altceva. Adică, nu pot compromite copilaşul meu pentru câteva minute de plăcere absolut seacă pentru mine, pentru că nu simt că mai am pentru ce să fac ce fac, decât pentru a linişti nervii soţului. Eu înţeleg perfect că o relaţie creştină nu se poate duce decât între doi creştini, dar de ce oare nu găsim un răspuns mai tranşant cu privire la cazul în care soţii sunt pe trepte diferite ale credinţei, pentru că sunt cazuri foarte des întâlnite. Riscăm ca soţul să facă adulter, şi chiar cunosc pe cineva al cărui soţ s-a răcit de soţie, când era însărcinată, şi-a făcut o amantă şi după naşterea copilului, soţul a rămas cu amanta, nu s-a mai întors la soţie. E groaznic, dar daţi-ne un răspuns ce să facem. Mergem şi noi, soţiile, direct în iad cu ei, nu-i aşa? Cum putem scăpa de asta? Doamne apără-ne şi păzeşte-ne!