0
0

Vă mulţumesc pentru răspunsurile date. Sunt destul de convingătoare, însă eu cu necredinţa şi pierderea încrederei mele în persoane, nu reuşesc să schimb nimic (legat de persoane de parte barbătească). Citesc din biblie, nu suficient, când şi când, însă fără „un înţeles”, consider că trebuie înţeleasă. Mă rog, dar „fără un folos”, nu suficient, mintea îmi stă în altă parte. Pentru a te ruga, cred eu că trebuie să ai credinţă, voinţă şi tărie, poate şi multe altele pe care eu nu le ştiu pe nume şi eu astea recunosc „nu le am”. Am fost şi la preot, m-am spovedit nu în întregime, nu general (doar păcătele) aşa zic eu, însă nu i-am zis ceea ce v-am zis dvs (ca preot fiind o persoană deosebită, predicând foarte frumos şi cu mult folos), ajutându-mă chiar foarte mult să trec de nişte probleme (păcătoase) mult mai grave. Eu fiind aceea persoană care a postat întrebările 15094 si 15106, consider că e ceva anormal să spun la preot cum se zice „viaţa personală”. Mai ales problema legată de căsătorie şi problema din perioada şcolară (cu ura ce o port pentru bărbaţi). Consider că e ceva prostesc, cred că se datorează faptului că am pierdut încrederea în persoane de parte bărbătească, nu pot discuta cu preotul aşa ceva, considerând că e „bărbat”, ca „preot”, consider, cred că m-ar putea ajuta, însă nu am curajul să-i spun aşa ceva. Am dat peste acest „site” întâmplător, citindu-l, îl consider destul de serios. Sper să nu greşesc apelând la dvs. Având în vedere că apelez la persoane străine plus şi (bărbaţi), dar preoţi. Am mai mult curaj să vorbesc cu o persoană străină (fie el şi bărbat), ce este la distanţă şi fără să-l văd, că atunci când stau, faţă în faţă cu preotul. V-aş ruga daca puteţi să-mi spuneţi şi mie ce rugăciuni, acatiste să citesc pentru puţina mea credinţă (nu pot spune că o am) şi a pierderii de încredere în persoane, ca să pot trece şi eu de aceste probleme (să nu mai am acel sentiment de ură), nu pot exprima ce fel de ură este? Dar când îi am prin preajmă (nu pe toţi) îmi doresc să nu-i văd, nu că le-aş dori ceva rău, pur şi simplu nu-i suport, cu toate că mă lovesc mereu de ei (bărbaţii).Vreau să trec peste aşa ceva. Mă iertaţi, dragi părinţi.Vă mulţumesc că-mi daţi posibilitatea asta să pot discuta cu persoanele, pe care eu nu le îndrăgesc chiar foarte mult, cu toate că totuşi cred că sunteţi persoane mă scuzaţi de expresie (voi bărbaţii), unele şi „”deosebite”. Mă iertaţi pentru îndrăzneala mea.

  • a întrebat 11 ani ago
  • last edited o săptămână ago
  • You must to post comments
0
0

Păi soră, dar aici, oare nu tot cu un bărbat vorbești, care e preot? Mai mult ca atât, aici ai mai reușit să vorbești încă și în public, adică, mărturisirea Dvs. reușește să o citească cam aproximativ, câteva mii de cititori… Dacă să le luăm la rând, în primul rând, despre rugăciune, părintele Teofil Pârâian, spunea: ”La început, rugați-vă cum puteți, ca să ajungeți să vă rugați cum trebuie”. Personal, sunt de aceeași părere. Ce ține de mărturisire, păi, soră se vede că tocmai nu ați înțeles sensul mărturisirii: Ea în asta și constă, să scoți și să arunci afară toată mizeria din suflet. Așa, e ca și cum v-ați spălat mâinile, iar corpul ați spus că nu aveți nevoie să-l spălați. Ca și cum ați afirma, e destul să umblu doar cu mâinile curate, fața, nu trebuie și nici capul și nici picioarele. Mântuitorul spune: ”Cine se rușinează de Mine, mă voi rușina și Eu de El”. Ori la mărturisire preotul afirmă foarte clar că nu e decât un MARTOR, iar cel căruia vă mărturisiți este Hristos!

Mărturisirea cu ascunderea sau tăinuirea intenționată a păcatelor nu e mărturisire, e doar o amăgire la care cu multă iscusință te duce diavolul…

Preot Iulian Rață

  • You must to post comments
Afișare 1 rezultat
Răspunsul tău

Te rog să te mai întâi pentru a trimite.