0
0

Sărut mâna! Părinte Iulian, Am 36 de ani şi de 5 ani sunt singură. Locuiesc singură, părinţii sunt departe. Mama locuieşte în alt oraş, iar tatăl meu a plecat la cele veşnice, acum aproape 10 ani. Mi-am părăsit locurile natale, urmându-l pe cel ce mi-a devenit soţ şi cu care credeam că voi rămâne pentru totdeauna. M-am păstrat fecioară până-n noaptea nunţii, dar pentru el şi mama sa, n-a contat acest lucru. Mă credeau demodată. Singurul care m-a preţuit a fost socrul, care la câteva luni, a decedat. După circa doi ani, de la moartea sa, ne-am despărţit. Am suferit dar, am trecut şi peste asta. Problema este singurătatea, această otravă care-mi distruge sufletul puţin câte puţin, în fiecare zi. Nu sunt o femeie de moravuri uşoare, să-mi fac de cap, am tot sperat că bunul Dumnezeu îmi va trimite un om asemeni mie cu care să-mi împart bucuriile şi tristeţile. Dar, din păcate, am întâlnit doar persoane nepotrivite, care-şi doreau doar desfrâu şi nu o familie. Iubesc foarte mult copiii, îi consider îngeri pe Pământ şi mă doare că nu am şi eu măcar unul. Când n-am să mai fiu pe această lume, cine-mi va pune o floare pe mormânt şi-mi va rosti o rugăciune? Cine mă va plânge? Atunci, care-i rostul meu pe această lume? Întreb nu din disperare, ci pentru a înţelege şi astfel, pentru a putea trece mai uşor peste clipele grele de singurătate. Poate că dvs. îmi veţi putea da un sfat care să mă ajute să merg mai departe, cu credinţa în bunul Dumnezeu. Doamne ajută!

  • a întrebat 11 ani ago
  • last edited 2 săptămâni ago
  • You must to post comments
0
0

Scumpă soră, credeți-mă că e și mai bine așa. Pur și simplu, din păcate fiecare dintre noi duce mare lipsă de răbdare și încredere. Nu are în credere în sine, nu are încredere în Dumnezeu, etc. Eu sunt sigur că foarte curând, viața Dvs. se va aranja și lucrurile vor merge altfel. Spuneam și mai jos cuiva, nu e de vină Dumnezeu că v-ați păstrat fecioria iar cineva nu a știut să o prețuiască. Sunteți de vină ambii, pentru faptul că nu ați cercetat în de ajuns persoana cu care v-ați unit viața. Eu am spus și nu o singură dată: Consider că fără dragoste o căsnicie nu are sorți de izbândă. Același lucru vi-l spun și Dvs. Deja ați dat greș odată. Vă îndemn, ca cel puțin acum să vă înzestrați cu puțină nădejde și încredere în ajutorul lui Dumnezeu, iar El, cu a Sa dragoste nemărginită, va rândui neapărat, ca viața Dvs. să se așeze!

Vă rog să fiți în Biserica Domnului, dând Slavă și mulțumind lui Dumnezeu pentru toate!

Preot Iulian Rață

  • You must to post comments
Afișare 1 rezultat
Răspunsul tău

Te rog să te mai întâi pentru a trimite.