multumire

Sărut mâna. Am fost foarte păcătoasă în viaţa mea, am făcut 2 avorturi cu primul meu soţ (ambele înainte de cununie), apoi ne-am cununat , am născut un băiat, iar după 5 ani ne-am despărţit pentru că soacra mea nu m-a vrut de la început şi i-a găsit altă fată de acelaşi rang cu ea! În timpul divorţului, copilul meu şi-a rupt piciorul, am stat cu el prin spitale, operaţii, etc şi cu ajutorul lui Dumnezeu s-a făcut bine. Eu m-am recăsătorit după 7 ani, iar în acest timp am curvit cu mai mulţi bărbaţi, iar cu unul din ei am rămas însărcinată de 2 ori, şi am avortat, pentru că nu puteam să-i stric familia omului, el fiind căsătorit. Mi-a părut foarte rău pentru tot ceea ce am făcut, mai ales pentru avorturi, şi m-am spovedit de fiecare dată, am dat de pomană lucruşoare pentru copii, la nou născuţi, etc. Am promis că dacă Bunul Dumnezeu mă va ajuta să mă recăsătoresc, îmi voi schimba viaţa şi voi mai face încă un copil (voiam o fetiţă), ca să mă ierte Domnul pentru greşelile făcute, dar nu mi-a mai dat. Am intrat prea devreme la menopauză şi nu s-a mai putut, cu tratamente de tot felul. Am înţeles că era pedeapsa lui Dumnezeu peste mine; m-am rugat şi am citit acatistul Sfinţilor Ioachim şi Ana şi mi-a deschis sufletul spre înfiere; aşa am înfiat o fetiţă de 7 ani şi jumătate. Mă bucur tare mult că o am, că mi-a dat-o Dumnezeu, dar sunt şi necăjită, când văd ca ea îl iubeşte mai mult pe soţul, decât pe mine, şi iar mă gândesc că aceasta este pedeapsa Domunului pentru păcatele mele! În plus, cu băiatul cel mare pe care îl am, din prima căsătorie la fel, sărăcuţul, a pătimit boli: picior rupt, TBC, operaţie de fimoză, în plus nu ne prea înţelegem, nu avem aceleaşi idei, el seamănă mai mult cu taică-său la fire, iar de mine nu prea ascultă! Iarăşi consider că este pedeapsa Lui asupra mea, pentru păcatele făcute. Împreună cu primul soţ am cununat o familie, iar cu al 2-lea 2 familii şi am botezat şi 2 copilaşi, iar pe copilul soţului l-am primit în casa mea, după ce a fost dat afară de soţul mamei lui. M-am spovedit de nenumărate ori, împărtăşit, am postit toate posturile, am făcut milostenii, am cumpărat la diverşi copilaşi lucruşoare, am ajutat cu bani, cu sfaturi bune, dacă aud vreo femeie că vrea să divorţeze sau avorteze, încerc cu tot sufletul să o conving să nu facă lucrul acesta, că pacatul o va urmări toată viaţa. Încerc să-mi trăiesc viaţa cât pot mai religios, dar simt că Dumnezeu nu a iertat încă păcatele mele şi se răzbună pe mine prin comportamentul copiilor mei faţă de mine! Vă rog, părinte, ajutaţi-mă cu sfaturi, ce să mai fac, ca să mă ierte Bunul Dumnezeu şi să nu se mai răzbune pe copilaşii mei pentru păcatele mele? Îmi pare tare rău pentru tot ceea ce am făcut, dar nu mai pot da timpul înapoi să îndrept nimic! Sărut mâna şi mă iertaţi pe mine păcătoasa!