LUMINARE

Sărut mâna, părinte! Vă rog foarte mult dacă se poate să mă ajutaţi şi pe mine în neştiinţa mea, cât de vinovată sunt cu păcatele mele şi dacă relele îmi mai vin şi din altă parte. Am 41 de ani şi de 11 ani sunt căsătorită (civil) cu un musulman. La începutul căsătoriei am vorbit cu un părinte şi m-a chemat cu el la biserică, unde ne-a citit o rugăciune în genunci în uşa altarului, eu sperând că îl voi convinge să treacă la ortodoxie, apoi să ne cununăm, însă nici până astăzi el n-a fost de acord. După vreo 3-4 ani de la căsătorie mi-a venit mie un gând să trec la musulmani (doar un gând), deoarece situaţia aceasta îmi stă pe suflet ca o greutate foarte mare că trăiesc în păcatul desfrânării, dar chemând preotul să-mi facă sfeştanie, i-am mărturisit gândul meu şi dânsul m-a sfătuit că e mai rău pentru mine. Mai bine să stăm aşa şi aşa am rămas 11 ani, însă eu merg la biserică la sfântul masu, la acatiste, mă spovedesc cât de des pot, însă mă simt din ce în ce mai rău, mai bolnavi amândoi. Eu îmi fac analize şi nu-mi găsesc un diagnostic. De aproximativ 5-6 ani am un părinte duhovnic, dar de 2 ani a ieşit la pensie şi mă cheamă acasă la dânsul, mă spovedeşte, îmi citeşte molitve, dezlegări (ştiindu-mi bănuielile mele) după care mă simt neputincioasă, lipsită de vlagă, mi-e rău. Analizând eu stările mele, am mai citit pe internet sfaturi duhovniceşti ş.a. şi am ajuns la concluzia că ori sunt prea păcătoasă şi primesc ispite mergând la slujbe şi mă osândesc, sau cineva îmi face vrăji şi din pricina bănuielilor mele am urât şi făcut rău semenilor mei. Am observat, că am o vecină de magazin care de câte ori mă spovedesc, ţin post, merg la dezlegări, vine şi mă caută şi îmi spune (îmi meneşte) stări de boli de sărăcie, numai negativ vorbeşte şi după ce pleacă mă simt fără vlagă. Ex. am ţinut tot postul Crăciunului, am mers la biserică, ea venea dar o priveam în ochi şi parcă plângea că nu avea putere asupra mea, toate bune până în ziua de ajunul Bobotezei, când am ţinut post, atunci am luat aghiazmă de dimineaţă, când am plecat la magazin, am citit rugăciuni şi pe la 9 a ţâşnit dintr-un grup de vecini direct la mine, spunându-mi să merg la farmacie să-mi cumpăr pastile, să mă las de fumat, să nu mai merg la biserică, lucru care eu nu l-am discutat cu ea niciodată, că a trimis-o sora ei pe care eu nu o cunosc. V-am mai scris cu ceva timp în urmă că am citit rugăciunea pentru momente grele ale vieţii seara, pentru că timp de 2 luni aveam o stare de tristeţe în suflet şi o greutate asupra mea, simţeam că totul se sfârşise, aşteptam să mor, iar ea îmi stăpânea mintea, mă culcam şi mă trezeam cu femeia asta în gând, stăteam în biserică, mă apăsa, scriam acatist parcă cu mâna ei şi a doua zi i-a murit o altă soră. Reacţia mea a fost s-o întreb care soră, a început să râdă şi a plecat în grabă. Din toate aceste păreri, bănuieli ale mele eu neştiind multe lucruri despre Dumnezeu i-am cerut duhovnicului meu să-mi citească molitve, mi-a citit, să mă împărtăşească, dânsul m-a împărtăşit, niciodată nu m-a refuzat cu ce i-am cerut, a spus că singurul meu păcat, e că trăiesc necununată şi încet, încet am început să mă simt rău vâzandu-mi schimbarea stării mele, am mers la biserica unde a slujit că aşa am simţit, am discutat cu un alt părinte, i-am povestit, dânsul mi-a explicat că nu trebuia să mă împărtăşesc că eu mă întorc din nou la păcat şi nu-mi face bine. Atunci l-am întrebat dacă poate să mă spovedească dânsul şi dacă e rău că nu mă mai duc la duhovnicul meu, m-a spovedit şi mi-a explicat dânsul să merg să-i cer dezlegare (binecuvântare) să-mi caut un alt duhovnic care este mereu în biserică. Aşa am făcut, am mers, l-am rugat să mă binecuvânteze pentru a-mi găsi un alt duhovnic la care dânsul mi-a răspuns, „tu eşti a mea” nu-ţi dau voie să mergi la altul, ce-ţi citeşte acela, îţi citesc şi eu. Acum îmi este foarte ruşine de celălalt părinte să mai merg la biserică şi nici nu am fost să-i spun ce răspuns am primit.Şi acum merg la dânsul acasă, la 2-3 săptămâni când mi se face rău de mă sufoc. Am un jungi foarte puternic la inimă şi ceva îmi zbuciumă stomacul foarte tare, după ce mă spovedesc mă lasă o perioadă. L-am întrebat pe părinte dacă eu am voie să merg la sfânta liturghie, mi-a spus că pot, am mers şi când am ieşit din biserică a început să mi se zbată stomacul atât de tare de săream după bancheta maşinii, fiin postul paştelui, ajungând acasă bătaia se întărea, am intrat în bucătărie pe masă aveam nişte chiftele, am simţit un impuls puternic să mănânc şi aşa m-a lăsat bătaia din stomac că nu ştiu ce s-ar fi întâmplat cu mine, cred că muream, părinte. Cu o lună în urmă am fost la mănăstirea Radu Vodă, sâmbăta seara la vecernie cu litie, iar nu ştiu daca eu am voie la slujbe atât de puternice, când a început slujba m-a apucat un plâns foarte puternic ce m-a ţinut până am plecat de la mănăstire, la 2 zile după am făcut un şoc subit, am căzut în coafor şi m-au dus la urgenţă fetele, eu am crezut că am făcut infarct, însă mulţumesc Domnului că m-a ferit, au zis doctorii că inima e foarte frumoasă, poate o decădere de calciu. Am plecat a doua zi la endocrinolog mi-am făcut toate analizele care m-au costat 2300 lei, n-am nimic decât potasiul puţin crescut. Aici mă opresc, părinte şi vă rog din suflet să mă iertaţi că v-am scris atât de mult, însă am nevoie de o lămurire, ce să fac şi ce să nu fac, sau unde greşesc, luminaţi-mă va rog frumos când aveţi dvs timp. Binecuvâtaţi sfinţiţi părinți şi ne iertaţi pe noi păcătoşii!