prieteni

0
0

Deci astăzi, când vă scriu este luni, ca şi ieri duminică după ce am venit de la Sfânta Biserică, mă simt singură. Până să ajungă ziua de diminică, le fac pe toate (gata mă duc la preot să mă destăinui) zic mereu, că duminica mă opresc să vorbesc cu preotul, dar nu o fac. Lucrez peste hotare şi la biserică mă duc după limita posibilităţilor, nu mereu am avut zi liberă duminica, aici la biserică duminica nu spovedeşte doar în cursul săptămânii şi asta seara şi eu nu pot lăsa la locul meu de muncă, bătrâna singură, am grijă de o bătrână şi exact când ar trebui să mă duc şi eu să vorbesc cu preotul, este ora când trebuie să mă ocup de ea (mâncare, spălat şi pusă la pat), bătrâna fiind, dependentă de mine, dar şi biserica fiind departe de mine. De ce zic că mă simt singură, chiar nu am pe nimeni, eu fiind şi o persoană mai distantă, stau mai deoparte cum ar veni, nu-mi place să fiu în centrul atenţiei şi cred că nici de asta nu am prieteni, stau mai mult închisă, închisă şi în mine, nu vreau să supăr, să deranjez. Cu toate că-mi doresc să fiu puţin mai îndrăzneaţă, nu reuşesc. Pentru o perioadă chiar m-am bucurat, am făcut rost de nr.de telefon a uinei persoane cunoscute, care chiar nu am mai vorbit cu dânsa de ceva timp. Am vorbit o perioadă şi dintr-o dată brusc nu-mi mai răspunde la telefon. Printr-un mesaj am întrebat-o dacă am supărat-o cu ceva, dacă i-am zis ceva greşit şi poate nu mi-am dat seama şi mi-a zis că nu, şi totuşi la teleon nu-mi mai răspunde. Eu zic că nu sunt exagerată, să fiu pisăloagă şi totuşi îmi doresc să ţin şi eu legătura cu persoanele pe care le cunosc şi nu reuşesc. O altă persoana mi-a zis că eu m-am schimbat că nu mai sunt cum eram, (dar eu eram cum sunt şi acum şi sunt sunt cum eram atunci) la fel şi când eram în ţară, tot aşa îmi plăcea să fiu singură şi să nu supăr pe nimeni. Simt nevoia să vorbesc cu cineva şi nu am cu cine, la preot dacă m-aş duce să mă spovedesc, cred că asta nu aş putea să spun (sunt ele mai multe, probleme personale ce le am pe suflet) nu sunt păcate (aşa cred eu), doar durerea din suflet că mă simt singură că nu reuşesc pe plan sentimental. Nu am încercat niciodată să am o relaţie cu cineva. Prin intermediul acesta virtual e mult mai uşor de vorbit. Mi-aş dori dacă s-ar putea să fiţi dvs în faţa mea acum să pot să spun ce mă doare (durerea din suflet), dar din păcate nu se poate, dar şi mai mult dacă aş fi din R.Moldova (sunt din România), v-aş căuta cu plăcere, că sunteţi nişte persoane deosebite dând sfaturi la toţi după durerea fiecăruia care o are pe suflet. Mulţumesc că m-aţi ascultat (doar o parte din durerea mea) şi vă doresc din tot sufletul să va fie bine.

  • a întrebat 11 ani ago
  • last edited o săptămână ago
  • You must to post comments
0
0

Dragă soră, eu știu cum e viașa peste hotare, cunosc și munca îngrijitoarelor, știu cu certitudine că nu dispuneți de timpul dorit pentru a merge la slujbă, dar cerei o favoare părintelui ca să te mărturisească atunci când poți merge și tu la slujbă.Stărue în rugăciune acasă, și nu te scârbi că nu ai prieteni cu cine discuta, făl prieten pe Hristos Domnul, primeștel în inima ta, un om se ruga lui Dumnezeu săl izbăvească de dușmani, și întro bună zi a observat că mai mult din jumătate de prietenii lui au dispărut din lista lui de prieteni. Deci rugăciunea, smerenia și dragostea de cei ce te înconjoară să fie prietenii tăi.

Prot Victor Mihalachi

  • You must to post comments
Afișare 1 rezultat
Răspunsul tău

Te rog să te mai întâi pentru a trimite.