prima dragoste

Părinte, în copilărie am avut un prieten, noi am vorbit, dar nimic mai mult, apoi fiecare pe drumul vieţii, el a plecat în străinătate şi eu am rămas cu studiile..etc. Între timp eu m-am căsătorit, dar sunt nefericită cu soţul meu, avem 2 copii dar îmi pare rău că am făcut aşa, din întâmplare am luat legătura cu fostul prieten căruia îi este foarte dor de mine şi mi-a reproşat că nu l-am căutat şi l-am lăsat a nimănui, îmi spune că mă iubeşte şi tot aşa. Soţul este un om bun, dar din pricina părinţilor lui nu ne înţelegem deloc, la fel şi cumnatele mele, şi în viaţa lor s-au băgat, ce să fac? Eu pe viitor vreau să divorţez de soţ pentru că nu avem nimic în comun, îmi este milă de copii, altceva nu există, mă simt ca la închisoare şi îmi pare rău că m-am căsătorit cu el.