prima dragoste

0
0

Părinte, în copilărie am avut un prieten, noi am vorbit, dar nimic mai mult, apoi fiecare pe drumul vieţii, el a plecat în străinătate şi eu am rămas cu studiile..etc. Între timp eu m-am căsătorit, dar sunt nefericită cu soţul meu, avem 2 copii dar îmi pare rău că am făcut aşa, din întâmplare am luat legătura cu fostul prieten căruia îi este foarte dor de mine şi mi-a reproşat că nu l-am căutat şi l-am lăsat a nimănui, îmi spune că mă iubeşte şi tot aşa. Soţul este un om bun, dar din pricina părinţilor lui nu ne înţelegem deloc, la fel şi cumnatele mele, şi în viaţa lor s-au băgat, ce să fac? Eu pe viitor vreau să divorţez de soţ pentru că nu avem nimic în comun, îmi este milă de copii, altceva nu există, mă simt ca la închisoare şi îmi pare rău că m-am căsătorit cu el.

  • CRESTINA a întrebat 11 ani ago
  • last edited 2 săptămâni ago
  • You must to post comments
0
0

Ei soră, dapoi, ai suficiente necazuri în viață și nu te supăra, dar vina nu e în cei din jur, ci în Dvs. însuși! Aveți destule lupte duhovnicești pe care trebuie să le duceți, dar, din păcate, nu știu de depuneți efortul necesar. Mai apoi, fericire în familia Dvs. nici nu are de unde să existe, de vreme ce Dvs. stați cu gândul la alte persoane.

Mii straniu și faptul că nici la Taina Cununiei nu vă gândiți și la făgăduințele date înaintea lui Dumnezeu în Biserică… Păcat, mare păcat!

Preot Iulian Rață

  • You must to post comments
Afișare 1 rezultat
Răspunsul tău

Te rog să te mai întâi pentru a trimite.