3 zile din viata mea

Sărut mâna, părinte. Aş dori să vă povestesc 3 zile din viaţa mea pentru care vă cer sfaturi. 1 zi mă trezesc la 5h 30, la 6°° plec la serviciu, la 7°° intru în program (lucrez la o uzină constructoare de maşini), la care nu sunt muncitoare, dar lucrez la Tesa şi este şi muncă de birou şi de teren, munca cu mare stres pentru că avem o vizită importantă pe 15 mai din Franţa; se face ora 15°°, plec, ajung acasă la ora 16°°, mă duc să mai fac ceva cumpărături pentru că vreau să fac 4 cozonaci (copilul venit în vacanţă de la facultate mi-a zis că nimic nu se compară cu un cozonac cald, şi m-am gândit să-i fac o bucurie), vin acasă, mă apuc de ei, îi las la crescut, cresc foarte greu (nu ştiu de ce), în fine, pe la ora 1°° noaptea termin; între timp fac tratementul fetiţeti pentru polipi; mi-aduc aminte că de dimineaţă fetiţa pleacă singură la şcoala (clasa a 4-a), şi atunci mă apuc să-i scriu pe o hârtie ce să facă şi ce nu, la 1h 30 mă culc. A 2-a zi mă trezesc destul de obosită, tot la 5h 30, plec la 6°°, la 7°°, intru la program, zi foarte stresantă la servici pentru că am fost pusă să controlez şi să mă asigur că pentru vizita din Franţa este totul realizat conform standardului, zi cu alergătură multă, eu sunt foarte obosită (după 4 ore de somn nu poţi să fii om normal), stau peste program pentru că mai trebuie să şi corectez ce n-au făcut ei bine, apoi trimit informaţiile şefei şi colegilor; ajung acasă la ora 18°°, mai mult moartă decât vie, mănânc, fac un duş, ieşim toţi 4 în oraş fiind zi de sărbătoare era stabilit să ieşim cu finii noştri că nu ne văzusem de Paşte (eu nu mai voiam să mă duc pentru că eram zob, dar am zis că am promis şi să nu se supere), acolo fetiţa mă scoate din sărite că nu vrea să stea cu noi la masă, ci vrea în leagăne, eu zic nu, taică-său zice da, ne ciondănim, eu foarte obosită; revenim acasă, fă-i ceaiul pentru inhalaţii pentru fetiţă, îi pun picăturile în nas, îi dau pastiluţa, apoi o trimit la taică-său căci mai este un pic şi-mi vine rău, copilul celălalt vrea altceva, soţul întreaba şi el nu ştiu ce, fiecare cu ale lui; în sfârşit eu reuşesc să dorm 2 ore până la ora 23°°, când pun ceasul să sune, pentru că trebuie să-mi fac canonul, trebuie să citesc Acatistul Sf. Acoperământ al Maicii Domnului în zilele de luni, miercuri şi vineri; mă trezesc, citesc, îmi iau şi eu tratamentul meu, apoi deschid calculatorul şi intru pe site-ul dvs şi mai citesc câte ceva, pentru că în sfârşit m-am liniştit un pic şi-mi trecuse şi somnul, ascult videoul cu Părintele Amfilofie Brânză despre legile omeneşti, mă culc pe la ora 2°°. Şi a 3-a zi mă trezesc devreme (ora 8°°) pentru că trebuie să fac mâncare pentru pachetul copilului că pleacă duminica la facultate. În sfârşit, apuc să dorm 2 ore după masă şi m-am aşezat la calculator şi acum scriu mesajul pe care îl citiţi. Ce părere aveţi părinte, despre viaţa mea? Că aceste zile, aproape sunt toate la fel, cu câteva excepţii! Nu mai am timp să mă odihnesc, nu mai am timp să respir, să mai citesc câte ceva din cărţi (din cele religioase sau naturiste), mi-e frică că o să ajung să mă îmbolnăvesc şi-mi rămân copiii pe drumuri! Doamne fereşte! Pe lângă acestea, fiecare cu problemele lui : fetiţa e obositoare, vorbeşte mult şi toată ziua, e răutăcioasă şi pârâcioasă, cu tratamentul pentru nas că vreau să evit să facă operaţie de polipi; unul din băieţi de 19 ani, student anul I facultate Cluj, vrea să meargă la sală să-i crească muşchii (eu nu sunt de acord), vrea să-şi cumpere altă chitară, a început viaţa sexuală (nu am avut cu cine să mă înţeleg, nu a ascultat) etc; celălalt băiat în sfârşit ne-a ajutat Dumnezeu şi s-a angajat după 1 an de la terminarea facultăţii, şi el vorbeşte mult şi povesteşte de pe acolo; soţul cu serviciul şi el (lucrează la aceeaşi uzină cu mine, acelaşi program ca mine, dar mai pleacă şi zile întregi prin ţară în delegaţii, se luptă cu uitatul la televizor cel mai mult timp, mai curată şi toacă zarzavatul pentru mâncare); soacra bolnavă de alzheimer, stă cumnata cu ea că nu are servici şi nici măritată nu e (are 47 ani); tatăl meu are gonartroză (abia mai merge, îl găseşte mama căzut de multe ori) şi adenom de prostată (acum o lună ne-a speriat rău zicând că are cancer); mama mea munceşte mult şi nu mai este nici ea aşa de lucidă; finii 1 nu mai ştiu nimic de ei de mulţi ani, fiind plecaţi din ţară; finii 2 – mama ei au rămas pe drumuri pentru că tatăl ei i-a scos afară din casă şi i-a bătut, i-a ameninţat cu cuţitul; finii 3 sunt mai bine, dar fina are probleme şi nu poate face copii (are un chist endometric de 5-6 cm care trebuie operat). De mine nu vă mai zic, am un fibrom de 2,5 cm şi 45 ani. Cam acestea ar fi viaţa şi problemele mele! Sunt foarte obosită şi stresată! Serviciul mă secătuieşte şi acasă nu mai am rezerve şi pentru ei. Daţi-mi un sfat, părinte! Vreau mai mult timp să am pentru rugăciune, pentru citit cărţi bisericeşti, să-i pot ajuta pe toţi, pentru mine nici nu mai cer timp! Rugaţi-vă pentru mine, păcătoasa, că eu nu mai sunt în stare! Mai zic doar în gând, când îmi aduc aminte, rugăciunea inimii. Îmi vine câteodată să plec la mănăstire, să las tot în urmă, să nu mai văd, să nu mai aud, dar mă gândesc că dacă totuşi mi le-a dat mie Dumnezeu, trebuie să le duc la bun sfârşit, că toţi au nevoie de mine, să-i ajut pe toţi aceştia şi să uit de mine! Dar să-mi dea Dumnezeu şi putere şi răbdare să le duc pe toate, adică să-mi duc crucea! Rugaţi-vă şi pentru mine, păcătoasa, părinte! Îmi cer iertare dacă am scris prea mult, şi dacă v-am supărat cu ceva!