singura

0
0

Părinte, binecuvântaţi! Eu v-am mai scris odată despre faptul că soţul meu nu vorbeşte nimic cu mine. Mă iertaţi dacă vă stresez iar, macar dvs să mă alinaţi puţin. Ce rost are o căsnicie dacă un soţ nu vorbeşte nimic cu soţia lui, nu e interesat de sufletul ei, să fie curios ce mai simte, ce mai gândeşte, ce idee o fi având soţia, femeia asta cu care trăiesc alături. Parcă sunt o anonimă pentru el, tot ce contează la maxim este curăţenia lucie. Şi după aceea, televizorul, care este atât de captivant, că eu nu mai contez deloc, apoi pleacă la muncă şi totul se învârte tot aşa la fel, nimic nu se schimbă, nu vrea să vorbească nimic mai aproape de sufletele noastre două cu mine. Mă simt atât de singură, şi urâtă şi o persoană fără importanţă pentru soţul meu căruia i-am dăruit copii. Aşa va fi mereu? Cred că aşa trebuie să fac eu răbdare. Să îmi înghit vorbele şi fărâmele de vorbe care îmi vin în minte. E atât de absent, nu mai ştiu cum să-l fac să nu îmi mai abandoneze sufletul aşa. Oare numai treburile casnice au importanţă pe lumea asta? Că degeaba ai curăţenie bec în casă dacă în suflet e dezastru. Altceva în afară să plâng şi să vorbesc cu Dumnezeu nu am ce face. Dar mi-e dor tare să am şi eu ceea ce se numeşte un soţ, un om care îşi îmbrăţişează soţia, nu să mă alinte neîncetat, dar să fim şi noi ca doi oameni care ţin unul la altul. Distanţa asta mă ucide, o să înnebunesc vorbind de una singură. Slavă Domnului că am copii! Ce să fac, Părinte, de mers în excursii zice că nu avem bani, eu cred că ar fi dacă am face puţină economie, dar asta e doar un motiv ca să nu împărtăşim iarăşi nimic, să nu ne bucurăm împreună de nimic. Parcă mă pedepseşte pentru ceva. Dar cât va mai dura pedeapsa asta? Dacă i-am greşit cu ceva de ce nu mă iartă? Oare răspunsul ar fi pentru că nu mă iubeşte? Ce e iubirea dintre soţi – eu cred că începe cu un respect şi cu un ataşament, aşa cum văd la multe cupluri, că soţia nu-l slăbeşte cu purtarea de grijă pe soţ şi soţul la fel, îi pasă de soţia lui dacă se simte rău. Nu e aşa, Părinte? Pentru ce te mai căsătoreşti dacă nu vrei să fie aşa ? Ca să mori de singurătate cu soţul lânga tine? Iertare, vă mulţumesc.

  • You must to post comments
0
0

Mda, soră… E foarte dureroasă situația din familia Dvs. scumpă soră. Știți, poate încercați să reanimați în viața Dvs. acele sentimente care cândva v-au făcut fericiți? Adică, intuiesc eu, tot au fost careva momente frumoase în viața Dvs. Cercați să le retrăiți prin niște plimbări, sau picnicuri la iarbă verde, dimpreună cu familia, prin vizitarea persoanelor dragi… Provocați-l pe soțul Dvs. să retrăiască din nou bucuria primei întâlniri. Nu în ultimul rând, vă sfătui să acordați cât mai multă atenție rugăciunii curate. Mergeți la Biserică să vă rugați Bununul nostru Dumnezeu și pentru Dvs. și pentru soț, pentru toți cei dragi!

Și, aveți perfectă dreptate! Nu suntem roboți și nu trebuie să avem în capul nostru doar și doar grija de gospodărie. În așa caz, ne transformăm doar în niște roboți, oameni fără de suflete. Un om fără de Dumnezeu, e un robot, fără de suflet…

Preot Iulian Rață

  • You must to post comments
Afișare 1 rezultat
Răspunsul tău

Te rog să te mai întâi pentru a trimite.