Depresie

0
0

Hristos a Înviat! Am o întrebare, părinte: sufer de depresie de ani de zile, de când eram copilă. Tot de copilă trăiesc cu gândul de sinucidere, de multe ori am fost aproape să o fac. Am fost cinci luni de zile într-un spital psihiatric, acum sunt câteva luni de când sunt acasă. Eu iau medicamente antidepresive de mai mulţi ani. E bine de luat aceste medicamente? De câteva săptămâni am început să mă rog la Dumnezeu, şi mă simt un pic mai bine. Dar tot de atât timp am început să iau alte medicamente şi nu înţeleg, mă simt bine pentru că mă ajută Dumnezeu sau pentru medicamentul nou care am primit? Poate fi că şi medicamentul este un ajutor de la Dumnezeu? Când aveam 16 ani am plecat în străinatate. Am 29 de ani, nu sunt căsătorită şi nu am copii. De când am decoperit iarăşi pe Dumnezeu mă frământă un gând şi nu ştiu ce să fac. Mă gândesc să lepăd toate să mă întorc în ţară şi să mă fac maică, să fiu cât mai aproape de Dumnezeu. Cum să înţeleg ce să fac? Vă mulţumesc din tot sufletul pentru răspunsul dumneavoastră, părinte.

  • Maria a întrebat 11 ani ago
  • last edited 2 săptămâni ago
  • You must to post comments
0
0

De medicamente și de medici, aveți dreptate. Și prin ei, tot Dumnezeu lucrează. Referitor la ce vă ajută, problema e alta. Credeți oare în Dumnezeu? Dacă da, atunci, de ce vă îndoiți în faptul că El poate să vă ajute? S-au invers, dacă suntem îndoielnici în credință, desigur că Dumnezeu nu ne ajută. Doar El, nu se bagă cu forța în viața noastră, ci dimpotrivă, ține foarte și foarte mult la libertatea fiecăruia dintre noi!

În rest, am mai dat un răspuns ceva mai sus la două persoane și cred, că ar trebui să încercați și Dvs. fără a insista pe a vă călugări! 

Pleacă la o mănăstire pentru vacanța de vară. Nu vă trimit să vă călugăriți, Doamne ferește. Dar după cum știți, mănăstirile, sunt niște spitale duhovnicești, unde perfect poți să rămâi doar tu și Dumnezeu. O să simțiți o ușurare nemaipomenită, ajutând la una desfășurare a vieții monahale, participând la slujbe, rugându-te la lumina căndeluței aprinse. Crede-mă, clipele petrecute în mănăstire vă vor rămâne în memorie pentru toată viața, iar refacerea spirituală, va fi prețul acestui timp.

Vedeți o mănăstire unde viața duhovnicească e bine pusă la punct. O să rămâneți impresionat, dar și refăcut și chiar flămând, de a mai reveni acolo măcar din când în când! Cu noi este Dumnezeu!

Preot Iulian Rață

  • You must to post comments
Afișare 1 rezultat
Răspunsul tău

Te rog să te mai întâi pentru a trimite.