Bună ziua, părinte. Vă scriu din nou după 1 an de zile. În viaţa mea s-au schimbat prea multe de atunci. Probabil am ajuns în culmea disperării. M-am îndepărtat de biserică foarte mult şi mi-am pus lăcată la suflet. Şi mă simt atât de departe de Dumnezeu. Şi nu am fost aşa părinte…dar nu ştiu cum am ajuns în halul asta. După 2 ani am finisat o relaţie în care am iubit cu tot sufletul. Am vrut să ne căsătorim părinte şi mi-am dorit atât de mult un copil de la el. Dar sufletul meu e sfâşiat de durere acum. Mi-a călcat sufletul în picioare şi mi-a sfărâmat toate visurile care le aveam cu el. În 2 zile pleacă din ţară, nu se mai reîntoarce părinte…Acum îl întreb pe Dumnezeu de ce mi l-a dat în cale? De ce părinte ma simt atât de doborâtă la pamânt? Mi-am dorit o familie, iar el m-a minţit atât de crud…Pentru că sufletul meu nu mai are putere pentru nimic acum. Simt că mă nărui treptat la pământ…Am obosit de aşa viaţă părinte. Am luptat prea mult pentru noi..şi am ajuns cum am ajuns. Cer iertare părinte pentru toate câte le-am făcut…
- Adriana a întrebat 11 ani ago
- last edited 2 luni ago
- You must login to post comments
Dragă soră, nu el ția pus sufletul la pământ ci tu singurică, acea dragoste limitată doar la relațiile trupești și tea dus de râpă, desfrânarea- păcatul care este foarte urât de Dumnezeu și care astăzi face ravagii în societate, fapt pentru care și tu ai pătimit acuma. Dacă nu acceptai o relație doar de pat până la cununie atunci se aranjau toate la început , ori se căsătorea ori te părăsea de la început , iată unde este greșala ta cea mare. Acuma însă nu ai decât să mergi la preot și cu ajutorul lui să te ridici din mocirla păcatului prin Taina Spovedaniei, să continui calea vieții mai departe rugândul pe Bunul Dumnezeu să te ajute spre noi realizări spirituale și personale.
Prot Victor Mihalachi
- Guest a răspuns 11 ani ago
- You must login to post comments
Te rog să te autentifici mai întâi pentru a trimite.
