Părinții iubitului meu nu sunt de acord cu relația noastră.

0
0

Sărut mâna părinte. Mă numesc Alexandra și am 18 ani, am o supărare mare, care mă apasă foarte rău. Știu că nu sunt la vârsta la care trebuie să am atâtea pe cap, însă simt nevoia să vorbesc cu cineva. Sunt o fată de la țară, care are tot ce îi trebuie. Acum 1 an am început să vorbesc cu un băiat tot din sat cu mine, la câteva case distanță, el având 19 ani. Acum la început după 3-4 luni a fost frumos, apoi a urmat o despărțire din cauza părinților lui, care nu sunt de acord cu relația noastră. Mama lui în mod special. Culmea este că, părinții noștri se salută între ei, ba chiar se înțelegeau bine. Am trecut peste asta, în fiecare seară aveam amândoi bunăvoința și ne rugam la Dumnezeu să ne ajute să trecem peste toate și să fim lăsați în pace să ne iubim așa cum meritam. A fost totul frumos încă 6 luni. Acum mama mea a dat peste un necaz, a avut câteva datorii. Dar cu ajutorul lui Dumnezeu am trecut peste asta. Nu pot spune că sunt un copil sărac, dimpotrivă, însă fiecare dintre noi că suntem săraci sau bogați avem parte de câte un necaz ca al nostru. Acum mama lui în mod special e supărată foc, că el vorbea cu mine. Și a făcut ce a făcut și i-a interzis să mai vorbească cu mine. Suferim amândoi la fel de mult, știu lucrul ăsta. Acum el este la facultate, iar eu mai am 1 an de liceu și merg în același loc cu el. Culmea sorții zic eu, este ca și bunicul lui a vrut să se căsătorească cu bunica mea, și tatăl lui cu mătușa mea, acum noi doi. Și fiecare dintre ei au fost influențați sau li s-a interzis să țină legătura cu persoana iubită. De 2 săptămâni de zile nu mai sunt eu. Nu mai pot zâmbi, nu mai sunt cea dinainte. Aș vrea un sfat de la cineva mare. Să mă ajute, să-mi spună ce e de făcut, am momente când ajung la disperare și nu vreau și mă rog la Dumnezeu să nu fac vreo prostie. Nu înțeleg părinții ce nu lasă copii să se iubească în pace. Mama mea e o femeie respectată, la fel ca mama lui. Părinții mei la fel, foarte respectați. Nu am purtat niciodată o discuție cu mama lui. Mi-e teamă. A început să vorbească la alte femei că nu știe ce să se mai facă cu Alexandru să se lase de mine, i-a spus că nu-l mai ține în facultate și nu-i mai dă bani. Nu știu cum poate să existe o astfel de femeie cu un suflet atât de rău! Vă mulțumesc pentru atenția acordată.

  • Alexandra a întrebat 11 ani ago
  • last edited 5 luni ago
  • You must to post comments
0
0

Bună ziua dragă Alexandra. O să înțelegeți părinții dvs și a altora doar cînd veți fi mamă, până atunci nu judecați pe alții, dar vedeți-vă de propriile cusururi. Greșește și mama lui în moduri, însă dacă nu este binecuvântare de la părinți, nu durează cu bine o relație. De ce nu vă îndreptați gândurile către altceva mai esențial, ori să puneți un gând bun față de oricine. Să ziceți în sinea dvs: poate eu băiatului meu și mai dur i-aș fi interzis ceea ce nu-mi place, de ce s-o judec pe mama lui?! Astfel smerindu-vă veți obține binecuvântarea lui Dumnezeu! Și Domnul deja le va rândui pe toate! În locul oricărui gând rău ce vă vine, să sădiți altul bun și așa mult folos sufletesc veți răspunde. Și credeți-mă, oricui i-ar plăcea o fată, ori soție smerită și înțeleaptă cu răbdare și credință! Astfel veți avea un rând de pețitori și la rândul meu sunt sigur că tot la asemenea calități veți căuta la un băiat. SmileCât despre acest prieten al dvs, prin faptul că o ascultă și nu iese din cuvântul mamei, îi face doar cinste. Desigur dacă o face din respect și nu din lașitate ori interes egoist, chiar dacă aparent interzicerile mamei par a fi egoiste, ori rele, noi nu cunoaștem inimile oamenilor. Așa că dragă soră: răbdare, și smerenie și-n rest Domnul le va rândui!

prot Victor Mihalachi

  • You must to post comments
Afișare 1 rezultat
Răspunsul tău

Te rog să te mai întâi pentru a trimite.