Vă mulţumesc pentru răspuns (17343). Părinte, dar citind acum articolul de la răspunsul dat, am ajuns la concluzia că nu mai ştiu dacă am procedat corect. Am reuşit cu greu să spun un păcat, dar mă simt (nu ştiu cum să-i spun) şi uşurată pe de o parte că am reuşit să-l spun la părintele (în acelaşi timp simţindu-mă şi ruşinată de dumnealui, îmi e greu să mai dau ochii cu dumnealui, faptul că dumnealui e preot (cum mai spunea cineva, că un preot e mult mai curat (adică neatins de păcate), nu ca noi păcătoşii, vii tu cu păcatele tale urâte şi murdare şi i le faci şi dumnealui auzite), dar….ci mai mult faptul că e bărbat), dar şi încă îl simt în prezenţa mea (păcatul). Pentru că cum scrie şi în articol dacă îl ai în minte mereu şi te foloseşti mereu de el degeaba te spovedeşti. Părinte, dar vreau să ştiu în faţa lui Dumnezeu este bine văzut faptul că ai avut şi ai intenţia (chiar şi cea mai mică) de-al zice şi chiar l-ai zis, chiar dacă nu ai spus la preot că-ţi pare rău, dar ţie cu adevărat îţi pare rău şi încerci din toate puterile să nu mai ajungi să faci acel păcat? De ce spun că nu mai ştiu dacă am procedat corect? Pentru că citind şi altele articole legate de „Taina Spovedaniei şi Taina Împărtăşaniei” eu (după mintea mea) nu am fost să primesc Sfânta Împărtăşanie (cu toate că părintele mi-a dat dezlegare) eu considerând că nu fac bine, în continuare simţindu-mă vinovată de acel păcat. După slujbă am stat de vorbă cu părintele şi mi-a zis că trebuia să mă duc să primesc Sfânta Împărtăşanie, pentru că dumnealui mi-a zis că m-a dezlegat. Mi-a zis să mă pregătesc pentru duminica viitoare cum a fost în cazul meu, dar s-a ivit să am acele zile din lună şi aşa nu am mai fost la biserică, iar acum o alta e că nu mai sunt unde eram (adică în străinătate) eu urmând să plec (peste câteva zile) în ţară (România) şi aşa din nou nu am mai fost la biserică. Am în gând, când mă reîntorc din ţară să mă duc din nou la dumnealui să stau de vorbă cu dumnealui, cum credeţi (fac bine sau nu? aş dori un sfat în situaţia asta a mea). Acum în situaţia în care sunt eu cum trebuie să procedez? Am făcut sau nu bine, ştiind că am trecut peste cuvântul preotului? Ce ar trebui să fac? Vă mulţumesc.