Avraam

0
0

Aș vrea să vă întreb ce reprezintă de fapt acea tăiere împrejur la opt zile? Ce reprezintă acel legământ? Pentru ce a fost făcut el? Și încă ceva…… de ce era permis în vechiul testament căsătoria între rude? Isaac cu Rebeca… de exemplu?

  • Simona a întrebat 14 ani ago
  • last edited 2 săptămâni ago
  • You must to post comments
0
0

Bună să vă fie inima. Pentru cei care nu cunosc „Tăierea împrejur” sau „Circumciziunea” este o operaţie chirurgicală prin care se îndepărtează parţial sau în întregime pielea care înfăşoară organul sexual al bărbatului. Dumnezeu a poruncit această practică lui Avraam, ca un semn al legămîntului (Gen. 17:9-14). Abaterea de la acest legământ pare e fi pedepsit cu moartea. Şovăiala lui Moise de a-şi tăia împrejur copilul era cît pe ce să-l coste viaţa (Exod 4:23-26). Toţi bărbaţii care se converteau la Iudaism trebuiau să fie tăiaţi împrejur (Gen. 34:8-17). Moise şi profeţii au explicat simbolul tăierii împrejur ca o atitudine de ascultare şi de supunere a inimii faţă de Domnul: „Şi atunci inima lor netăiată împrejur se va smeri şi vor plăti datoria fărădelegilor lor” (Lev. 26:41, 42; Deut. 10:16).  În vremea Noului Testament, în biserica creştină a izbucnit o criză pe tema tăierii împrejur. Unii dintre creştinii care susţineau că neamurile convertite trebuiau să se facă mai întîi evrei şi numai apoi să beneficieze de mîntuirea adusă de Hristos s-au dus la Antiohia şi au cerut ca toţi cei din adunare să fie tăiaţi împrejur. Ei spuneau: „Dacă nu vă tăiaţi împrejur, după rânduiala lui Moise, nu puteţi să vă mântuiţi” (Fapte 15:1, 2). Pavel şi Barnaba s-au împotrivit acestor oameni în public şi controversa iscată de ei a dus la convocareaunei adunări a Bisericii la Ierusalim (Fapte 15:6-29).În timpul dezbaterilor, Petru a spus că a insista asupra necesităţii tăierii împrejur pentru aceia ce-L primesc pe Hristos înseamnă a pune asupra lor „un jug pe care nici părinţii noştri, nici noi n-am putut să-l purtăm”? (Fapte 15:10-11). Concluzia episcopilor şi apostolilor din Ierusalim a fost că, în Noul Legămînt, mîntuirea este oferită de Dumnezeu prin har şi prin credinţă. Apostolul Pavel avea să întărească şi mai mult această învăţătură scriind despre Avraam, „tatăl tuturor celor tăiaţi împrejur”, că a fost socotit neprihănit de Dumnezeu prin credinţă, cu mult înainte ca să primească tăierea împrejur (Rom. 4:9-12). Apostolul Pavel vorbeşte şi despre o „tăiere împrejur a lui Hristos” (Col. 2:10), înţelegînd prin aceasta moartea ispăşitoare pe cruce, prin care Hristos „a osîndit păcatul în firea pămîntească” (Rom. 8:3) şi a nimicit vinovăţia noastră la Calvar (Col. 2:14). Singurele lucruri esenţiale în creştinism rămîn astfel: credinţa, pocăinţa şi naşterea din nou, prin care căpătăm o nouă fire dumnezeiască (Efes. 2:14-18). Deci tăiarea împrejur a fost lăsat pentru a se avea un legământ prin care se făcea o ascultare față de Domnul. căci până la Hristos nu am avut o mântuire atât de sigură și aproape. De la Hristos tăierea împrejur și-a încheiat misiunea lăsând loc Harului. Iar căsătoria între rude a fost lăsată pentru a se înmulți neamul omenesc. Legea aceasta primind la fel anulare odată cu sosirea legii Harului.

Nu tăierea împrejur ne va mântui ci jertfa noastră pentru Jertfa lui Hristos!
Dumnezeul părinților noștri să fie cu noi mereu.

Cu râvnă întru Domnul,
Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie

Nu tăierea împrejur ne va mântui ci jertfa noastră pentru Jertfa lui Hristos!

  • You must to post comments
Afișare 1 rezultat
Răspunsul tău

Te rog să te mai întâi pentru a trimite.