Băiatul cu care mă gândesc să mă căsătoresc provine dintr-o familie foarte săracă și dezbinată. Eu am fost crescută într-o familie armonioasă de oameni care știu frica lui Dumnezeu, care nu au avut niciodată datorii și care au dorit să ajung undeva sus în viață. Băiatul pot spune că mă ascultă, mă ajută, e înțelegător, harnic, cu un suflet bun și mai nou, după mulți ani de negociat își dorește să ajungă cineva în viață și să lupte să-i fie cât mai bine. Problema cea mare e că părinții lui sunt niște persoane cum rar mi-a fost dat să văd. Nu plătesc niciodată datorii, nu muncesc și cer bani de la singurul lor fiu, care este iubitul meu. Tatăl lui bea și o bate pe mama lui, problemele acestea sunt de când el era mic și până în ziua de astăzi. Azi, mâine vor fi aruncați în stradă din cauza datoriilor la stat și nu au unde să se ducă. Mi se rupe sufletul când mă gândesc la așa ceva… iar el chiar nu are ce să mai facă pentru că nu-i poate schimba.. iar dacă i-ar ajuta, nu mai poate trăi nici el, pentru că are un salariu de muncitor. A renunțat să-i mai ajute pentru că a văzut că și el trebuie să-și trăiască viața și este conștient că nu va putea o viață întreagă să-i ducă în spate pe părinții lui. Mi-e foarte teamă și de gura lumii pentru că m-am băgat într-o astfel de familie, atât de rău ajunsă dar și că-i voi avea pe conștiința mea toată viața, pentru că sincer, nu sunt dispusă să ajut niște oameni care sunt în floarea vârstei, au 40 de ani și au 2 mâni și 2 picioare și care dacă vor pot să muncească și să ducă o viață decentă, cum toată lumea o face. Nu voi sacrifica viața mea pentru nimeni și nu mi-aș dori nici a iubitului meu să fie sacrificată, deși sunt conștientă că sunt părinții lui. Nu știu ce să fac… aș fugi cât mai departe de familia lui, dar de el nu… Au fost probleme la început și cu el, certuri, lacrimi și multe neînțelegeri, dar de aproximativ 1 an ne înțelegem mult mai bine și început să meargă relația mai bine. Dați-mi vă rog un sfat cu privire la acest caz.. sau chiar la o căsătorie cu acest tânăr. Sunt foarte, foarte supărată și îngândurată și chiar nu știu cum să reacționez în acest caz. E vorba de continuitatea vieții mele.
- Evelina a întrebat 11 ani ago
- last edited 10 luni ago
- You must login to post comments
Ai perfectă dreptate, e viața Dvs. și trebuie să analizați de o mie de ori, înainte de a tăia, vorba poporului! Desigur, că părinții lui pot fi schimbați, dar pentru aceasta e nevoie de o muncă enormă și în primul rând de voința lor, pe care sunt sigur nu o au și nici nu vor să o aibă. Ceea de ce trebuie să aveți mare și foarte mare grijă, e să-l cercetați foarte și foarte bine pe prietenul Dvs., ca nu apără Doamne și păzește să aibă și el același patimi ca și părinții lui, pentru că surcica nu sare departe de trunchi, iar pentru ca să nu fie ca părinții săi, tânărul Dvs. trebuie să depună foarte și foarte mult efort, mult mai mult decât Dvs., pentru că dacă părinții lui așa au trăit, probabil că așa l-au și conceput și atunci atât genele cât și modul de viață pe care l-au dus părinții îl influiențează la sigur! Deci, mare atenție la acest aspect. Dacă a reușit să se ridice și să nu trăiască în aceeași mocirlă a păcatului, atunci toată stima și respectul! Vedeți de asemeni, să aibă credință în Dumnezeu… Contează foarte mult! În rest, dacă este dragoste nu aveți ce ezita!
Cât despre părinți, eu cred următorul lucru: răi, buni, dar ei sunt! Nu noi i-am ales și nu noi avem dreptul să-i aruncăm la groapa istoriei. Cât de puțin, dar va trebui să-i ajutați. Trebuie să vă gândiți permanent la aceea că ei pleacă spre iad. Și unicile persoane care pot să-i ajute să se ridice sunteți voi, întăriți de Harul lui Dumnezeu! Și dacă nu o ve-ți face, vai și amar va fi de voi înaintea Dreptului Judecător…
Preot Iulian Rață
- Guest a răspuns 11 ani ago
- You must login to post comments
Te rog să te autentifici mai întâi pentru a trimite.