1

Doamne ajută, părinte! Tatăl meu e un om bun la suflet, postește, dar de vreo 10 ani de zile bea. Are ciroză și pur și simplu nu recunoște în ruptul capului că ciroza e din cauza băuturii, invocând cu totul alte motive (ba oboseala, ba stresul),cu toate ca e pensionar și nu ar trebui să aibă nici o grijă deoarece noi, cei 3 copiii suntem bine la casele noastre. Merge la spital, se caută de boală, cum se zice, dar nu renunță la băutură. Când îi este rău nu bea dar apoi se apucă iar. Se poate întâmpla ca într-o săptămână să nu bea deloc și în următoarea să bea. Nu face urât, nu bea în cantități mari sa fie cules de pe stradă dar la boala lui nu are voie deloc. Eu am ajuns să cred că e o patimă. Chiar dăcă postește nu se spovedește. Eu mai am doi frați. Parinții ne-au crescut foarte rece. Noi (copiii) nu putem să discutăm cu el că zice ceva de genul \”cum îndrăznim să ne dăm cu părerea ca el a trecut prin viață și știe cel mai bine ce și cum trebuie să facă\”. Când mama îi zice că iar a băut se enervează foarte tare și îi spune că are ceva cu el că îl învinuiește pe nedrept, că el nu bea. Dacă i-am spune să meargă să se spovedească ar zice că vrem să scăpăm mai repede de el și de asta îl ducem la biserică. Dintre cei 3 copiii eu sunt cea mai mica și cel mai departe de casă. Poate și distanța mă face sa sufăr. Și când eram acasă sufeream când îl vedeam că bea și nu puteam să-l ajut. Părintele duhovnic mi-a zis să mă rog pentru el că altfel nu-l pot ajuta.Problema mea ar fi că nu-l pot suna des (cu toate că-mi aș dori) deoarece dacă îl simt că e băut mă supăr, încep să mă consum și să plâng (fiind însărcinată nu știu dacă face bine bebelului). Tata mă sună mai mult când e amețit (cam de 2 sau 3 ori pe lună). Mă gândesc zilnic la el și mă mustră conștiința că aș vrea să-l sun dar apoi mă răzgândesc. Mă gândesc deseori că s-ar putea întâmpla ce este mai rău pentru el dar mă rog să fie bine să-și vadă nepoțica.Mă gândesc ca sunt păcătoasă și nu mă rog cum trebuie de nu realizează ca băutura nu e bună pentru boala lui.Oare cum l-aș putea ajuta? Oare greșesc când mă gândesc că poate muri oricând din această boală? Oare e o patimă băutura? (Părintele duhovnic mi-a zis că din cauză că nu se spovedește s-a ajuns la patimă.) Câteodată sunt tare și zic că se va face până la urmă voia lui Dumnezeu, alteori cad și mă gândesc oare cum aș putea totuși să-l ajut să nu-mi pară rău mai târziu? Vă mulțumesc pentru timpul acordat.