Probleme in famile

Sărut mâna, părinte, acum sunt şi eu în pragul disperării, vă rog mult să mă ajutaţi ce să fac mai departe. Sunt căsătorita de 5 ani şi 4 luni, a fost o dragoste nebună, împreună cu soţul ne-am dorit mult un copil, am aşteptat mult şi cu ajutorul lui Dumnezeu avem o fetiţă de un an şi 10 luni, dar în loc să ne bucurăm de minunea dată de Dumnezeu, s-au început şi problemele în familie, ne certăm în fiecare seară, cu încetul a început soţul să se schimbe spre rău, să fumeze, să bea, la serviciu a fost mărit în grad şi certurile s-au agravat, pleca la 6 dimineaţa şi venea la ora 24.00 noaptea. De 2 luni s-a schimbat brusc, parcă e un străin faţă de noi. Acum a plecat de la noi, a dat şi la divorţ, dar încă nu a fost judecata. Motivul despărţirii mi-a spus că a plecat din cauza mea, doar eu sunt vinovată, mă rog în fiecare familie sunt certuri, orice vorbă a mea mi-o interpreta cu răutate şi cu ţipete, faţă chiar şi de copil. Eu sunt un om credincios, mă rog în fiecare seară pentru linişte şi binele în familie. La biserică scriu permanent la sănătate, acum am început să dau şi la citirea slujbelor de 40 zile, vreau să îmi păstrez familia, am rămas cu un copil nici de 2 ani, când acum are nevoie să crească de ambii părinţi. El nu ascultă de nimeni, au încercat să vorbească şi părinţii cu el şi naşii, prietenii, dar el pe nimeni nu ascultă, nimeni nu îl recunoaşte de schimbarea bruscă care este acum. I-am zis să ne ducem la mănăstiri să ne rugăm pentru binele familiei, încă şi mai tare s-a aprins, mi-a zis că vreau să mă duc să îi fac rău, nici nu pot discuta cu el, mi-am cerut şi iertare în faţa lui, am făcut tot ce a depins de mine pentru a salva familia, dar el a plecat fără să se uite în urmă. Ce să fac părinte? Mă distrug în fiecare seară, plâng….cel mai tare mă doare că copilul a început să înţeleagă şi să vorbească, mereu îl strigă pe tata…Soţul are 30 ani şi mă gândesc că poate trece printr-o perioadă de trecere….îl iubesc părinte chiar şi după câte vorbe urâte mi-a spus şi câte înjosiri am primit din partea lui. Am fost o fată cinstită faţă de el, nu fumez, nu beau, provin dintr-o familie educată şi bine aranjată, în schimb el nu a avut noroc de părinţi…de la 14 ani a plecat de acasă şi singur şi-a câştigat existenţa….mă gândesc poate de aceasta el este aşa de dur, nu doreşte să asculte pe nimeni…face totul din grabă, are un caracter complicat. Mi-i tare greu pe suflet….nu ştiu ce să mai fac părinte, ajutaţi-mă vă rog!!!