ratacire

Dragă soră, Nu vă amăgiţi: Nici desfrînaţii,… nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiţii,… nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu. Oare aceste cuvinte puțin vorbesc despre tine și cel cu care desfrânezi. Fecioria este curăţia trupului, castitatea, adică înfrînarea totală de la relaţiile sexuale pînă la căsătorie. Ea este virtutea trupească a tinerilor înţelepţi, curajoşi şi întregi la minte.Desfrînarea este oprită de Dumnezeu prin porunca a şaptea din Decalog: „Să nu fii desfrînat” (Ieşire 20,14). Adică, opreşte legăturile trupeşti păcătoase: curvia, preacurvia sau adulterul (relaţii extraconjugale), masturbaţia sau onanismul, pornografia, prostituţia, violul şi practicile homosexuale.Dumnezeu a binecuvîntat iubirea conjugală. Însuşi Dumnezeu a binecuvîntat familia şi relaţiile intime din cadrul ei. Deci sexualitatea soţilor nu este păcat, ci binecuvînatre şi dar dumnezeiesc. Dar cu rînduială. Dumnezeu le spune primilor oameni în Eden: „Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pămîntul!” (Facere 1,28). „Creşteţi”, adică desăvîrşiţi-vă, maturizaţi-vă şi urcaţi din treaptă în treaptă spre Mine, Binele Suprem; „Înmulţiţi-vă”, adică desăvîrşiţi-vă în iubire dînd naştere şi altor fiinţe umane capabile să răspundă chemării iubirii dumnezeieşti! Deci acest dar al sexualităţii apare din perspectivă dumnezeiască nu ca fiind scop în sine, ci mijloc procreativ şi de unire între două persoane care se iubesc, în Taina Căsătoriei, desigur. Căci scopul căsătoriei acesta este: desăvîrşirea soţilor în iubire, naşterea de prunci (rod al dragostei părinţilor) şi paza în faţa ispitei desfrînării. Dacă omul ajunge obsedat sexual, fiind permanent cu gîndul şi fapta spre desfrînare, adică să-şi canalizeze toate forţele şi energiile intelectuale şi fizice spre aceasta, neglijează de fapt darul dumnezeiesc dat omului. Chiar mai mult: îl distorsionează, îl schimonoseşte şi îl dezumanizează.Cred că am fost destul de explicit ca să fugi cât mai departe posibil de acel bărbat și să te tratezi de boala curviei prin ta ina mărturisirii.

Remediul, în cazul desfrînării ar fi: înfrînarea mai întîi a gîndului („oricine se uită la femeie, poftind-o, a şi săvîrşit adulter cu ea în inima lui”(Matei 5,28), păzirea ochilor în faţa imaginilor obscene sau a filmelor erotice etc., căci orice patimă îşi are începutul mai întîi în gînd, apoi – în cuvînt şi în faptă. Pentru a învinge mai uşor patima curviei, este necesar să tăiem rădăcinile din care se alimentează: mîndria (trufia sau înălţarea de sine) şi lăcomia pîntecelui (îmbuibarea şi beţia).

Prot.Victor Mihalachi