Sărut mâna părinte, sunt o tânără de 20 ani, acum 5 luni de zile mi-am pierdut bunicul, avea 63 de ani, mi-a fost ca un tată, adevăratul meu tată. În ziua când am aflat c-a murit, mă aflam la muncă în Italia, având un contract de muncă nu am putut ajunge la înmormântare și mă simt foarte vinovată și regret enorm acest lucru, de când a murit bunicul meu bun, îl visez aproape în fiecare seară, mă visez la mormant la el, în biserică la slujba de înmormântare, știu că nu este bine să credem în vise, dar este bine să-l visez așa mereu? Eu nu sunt cununată, nici nu locuiesc cu vreun băiat în casă, îi pot da de pomană? Pentru că multă lume mi-a spus că de la mine nu este primit.. eu îi dau mereu de pomană, mă rog în fiecare zi pentru sufletul lui, dar îmi este foarte greu. Tatăl meu bun m-a părăsit când aveam 5 ani, iar bunicul și-a dedicat viața mie, m-a crescut și m-a educat cum a știut că e mai bine. Ce trebuie să fac, că sincer vă spun nu mai știu? Îmi este foarte greu. Vă mulțumesc din suflet, aștept un răspuns dacă se poate, Doamne Ajută!