Doamne Ajută! Sărut mâna Părinte! Am nevoie de ajutorul dumneavoastră. Cum aș putea să-mi fac curaj ca la spovedit să spun anumite lucruri nu prea plăcute pe care le-am făcut pe la vârsta de 8-9 ani. M-am spovedit de multe ori și am spus lucruri grele pe care le-am făcut, am primit și un canon pentru asta, dar mi-am amintit aceste lucruri pe care nu le-am spus la început pentru că am uitat și apoi pentru că mi-a fost jena și teamă să nu-mi prelungească din nou perioada în care nu mă pot împărtăși. Am fost oprită de la Sfânta Împărtășanie timp de 3 ani, urmând ca acum după postul Paștelui să mă împărtășesc cu voia Domnului și a Duhovnicului meu. De aceea am emoții și nu știu ce să fac.
- intrebare a întrebat 11 ani ago
- last edited 10 luni ago
- You must login to post comments
Am şi eu o întrebare la dvs, ce e mai bine să fiţi nesinceră cu Dumnezeu şi duhovnicul şi să primiţi cu nevrednicie Sfintele Taine sau să vă „luaţi inima în dinţi” şi să vă curăţiţi de toate câte vă apasă sufletul. Răspunsul vă aparţine.
Citiţi acest material, „Dezgoleşte-ţi rana în faţa doctorului şi nu te ruşina” (ruşinea de dinaintea spovedaniei), care sper că vă va aduce lumină în suflet şi vă va fa de ajutor.
Prot.Victor Mihalachi
- Guest a răspuns 11 ani ago
- You must login to post comments
Te rog să te autentifici mai întâi pentru a trimite.
