Bună seara, părinte! De ceva timp încoace mă macină sufletește o problemă și nu ştiu ce să fac. Sunt o fată cu frică de Dumnezeu. Am fost cerută în căsătorie de un băiat, pe care nu aveam nici o intenţie din partea lui ca să ajung la un aşa pas, pentru că îl ştiam desfrânat, dar eu având credinţă în Dumnezeu, mi-am zis că îl voi readuce pe calea cea dreaptă, însă sufleteşte el era un băiat bun și ştiam că va urma căile Domnului. Dar, pînă la propunerea lui în căsătorie am vorbit cu un preot, care mi-a spus ca să mă rog Domnului ca să-mi dea un băiat de viaţă şi uite că mi l-a scos pe acest băiat în cale. Însă nu ştiu exact dacă e acesta, pentru că, precum am mai spus anterior, el e un afemeiat, mai avea pe cineva în afară de mine….eu aflând, m-am retras din această relaţie şi i-am zis să se gândeasca limpede la viitorul său şi să privească lucrurile mai matur. El a ales să fie cu acea fată, dar încă nu sunt căsătoriţi, dar el vrea ca anul acesta neapărat să se însoare, fiind impus de părinți. Vreu să ştiu dacă am procedat corect cu el, retrăgându-mă din aceasta legătură cu el şi dacă întra-devăr a fost cel sortit de Dumnezeu mie. Mulţumesc anticipat, părinte.