Slăvit să fie Domnul! Părinte, am o nelămurire și nu îndrăznesc să vorbesc cu părintele meu duhovnicesc. Eu am suferit foarte mult de pe urma relațiilor mele amoroase. În prezent, am sufletul rece și nu reușesc să-l încălzesc, oricât aș încerca. Merg și la biserică, dar simt că e în zadar. Preotul meu mă cunoaște de când eram copilă și nu m-am gândit să-i povestesc întreaga mea viață, dar se pare că asta am de făcut, ca să fiu și fericită. Sper că mă veți ajuta cu un gând!
- Elisa a întrebat 11 ani ago
- last edited 12 luni ago
- You must login to post comments
Dragă soră, prin spovedanie, îl rușinezi pe diavol, care se bucură mult atunci când cineva își ascunde gândurile de părintele său duhovnicesc. Când un șarpe își părăsește vizuina , el fuge să se ascundă undeva, deoarece simte că ar putea fi lovit, acelaș lucru se întâmplă și cu sândurile diabolice, care s unt ca niște șarpi veninoși.Când un astfel de gând ese din gura omului el se împrăștie și dispare, deoarece mărturisirea înseamnă smerenie, și întrucât satana nu poate nici macar suporta mireasma smereniei, cum ar mai putea el rămâne după o mărtueisire sinceră și smerită.
Prot.Victor Mihalachi
- Guest a răspuns 11 ani ago
- You must login to post comments
Te rog să te autentifici mai întâi pentru a trimite.
