Nu stiu ce sa fac

Bună seara, Sfințite Părinte. Problema mea este că nu ştiu ce să fac. Mă aflu la răscrucea a mai multor probleme de familie şi anume cu soţul meu. Suntem căsătoriţi de 8 ani, din dragoste, însă până în momentul de faţă ducem o luptă foarte mare şi nu putem ajunge la un numitor comun. Ştiu că între noi şi acum există dragoste, dar nicidecum nu avem o familie normală, simplă cum au multă lume. El este genul de bărbat care îi plac drumurile, petrecerile cu prietenii, iar familia e pe planul doi. Munceşte în străinătate, munceşte mult, face bani mulţi dar în 8 ani de zile nu se vede rostul lor. Nu avem o casă a noastră, locuim la părinţi, nu are simţul responsabilităţii, dacă înainte mai trimitea bani acasă, acum nu trimite deloc. Pentru orice nevoie, trebuie să mă rog mult la el până îmi dă bani, şi dacă îmi dă, atunci cu mare scandal. Pot să spun ca are unele perioade că este cel mai bun soţ şi tată (avem un băieţel), dar parcă nu e lucru curat şi apar în viaţa noastră perioade că e total indiferent, ne lasă acasă şi pleacă la prieteni şi poate să nu vina nopţi şi zile întregi acasă. De multe ori mai stăm de vorbă, îl intreb ce are de gând, ce planuri de viitor are nu îmi spune nimic. Mă asigură că totul o să fie bine, că mă iubeşte, că vrea să ducă viaţă mai departe alături de mine. De la începutul căsătoriei am ştiut că îi place să mai calce strâmb, dar am trecut peste multe cu răbdare şi cu speranţa ca o să vina acea zi când se va schimba. Am suferit mult din cauza infidelităţii lui, ajunsesem şi la despărţire, dar iarăşi am iertat şi am mers mai departe. Când avusese o altă femeie, îl bătea gândul să se însoare cu ea, ca mai apoi după multe suferinţe să recunoască că el a fost slab şi a făcut o greşală mare. Multă lume îmi spune să îl las, că nu o să am viaţă bună cu el, că sunt naivă crezând în schimbarea lui. Eu mă cert cu toţi şi le spun că pe el mi l-a dat Dumnezeu ca soţ, îl iubesc şi vreau să cred că Bunul Dumnezeu îmi va asculta rugile pentru a-l lumina la minte şi de a conştientiza că familia este cea mai importantă. Cred în puterea Domnului şi a Sfinţilor care duc rugăciunea mea la El, dar am perioade când ştiu că trebuie să mă rog mai mult, dar ceva mă împiedică. Pe de o parte este presiunea tuturor de a-l lăsa (ceea ce e nu vreau), pe de altă parte este dorinţa de a crede că ei nu au dreptate şi că o să se schimbe înspre bine. Sufăr şi nu ştiu ce să fac. Ajutaţi-mă vă rog să iau un drum corect pentru a-mi salva familia şi soţul la care ţin foarte mult. Spuneţi-mi vă rog ce rugăciuni, acatiste să citesc, ce slujbe înalte la Biserică şi mănăstiri să plătesc pentru soţul meu şi pentru noi, ca să se roage preoţii şi eu acasă? Mulţumesc anticipat!