0
0

Domnul să vă dea sănătate, că în fiecare zi mai puneţi câte o cărămidă pentru buna zidire a sufletelor celor ce apelează la dumneavoastră adresându-vă întrebări ori cerând sfaturi. Am citit articolele dvs. legate de educaţia copiilor şi îmi dau seama că am făcut şi eu unele greşeli în educaţia copilului meu, mulţumesc lui Dumnezeu şi Măicii Domnului că am un copil care şi-a păstrat încă inocenţa specifică vârstei copilariei, cu toate că datorită serviciului nu am petrecut împreună atât timp cât mi-aş fi dorit sau cât era necesar, acum trebuie să lupt şi să mă rog pentru a îndepărta din rădăcini unele deprinderi nepotrivite. Trag nădejde că am să reuşesc. Datorită programului de lucru solicitant atât ca activitate cât şi ca durată copilul meu frecventează o şcoală cu orar prelungit, timpul petrecut împreună (în afara somnului) fiind practic 2 ore dimineaţa şi 4 ore seara, sfârşitul fiecarei săptămâni şi vacanţele. Timpul petrecut pe drum între şcoală şi casă îl petrecem stând de vorbă, dar oare este de ajuns? Am citit undeva că nu durata, ci calitatea timpului petrecut cu un copil contează mai mult. În sufletul unui copil sunt multe frământări, iar el are atâtea lucruri de descoperit încât am avut de multe ori senzaţia că nu voi fi în stare să fac faţă întrebărilor şi solicitărilor venite din partea acestuia. Copilul meu fiind fetiţă, greşesc oare dacă încerc să îi devin cea mai bună prietenă? Sper să reuşesc să fac lucrul acesta dar dacă reuşesc oare copilul nu mă va trata ca de la egal la egal şi îmi voi pierde autoritatea de părinte? Citind toate cele scrise de dumneavoastră mi-am adus aminte de când copilul meu era mic şi mi-am adus aminte că am încă lumânarea de la botez. Ce se face cu aceasta? Eu am ţinut-o în casă şi am aprins-o din când în când mai ales când era furtună afară sau descărcări electrice violente iar fetiţa se speria. Ce este bine de făcut cu această lumânare? Dar cu cele de la cununie? Când ne-au scos naşii la biserica, la ceva timp după cununie, noi le-am lăsat acolo. Vă mulţumesc pentru timpul acordat.

  • Cristina a întrebat 14 ani ago
  • last edited o săptămână ago
  • You must to post comments
0
0

Despre frământările pe care le aveți către fetiță, vă înțeleg și aveți perfectă dreptate: calitatea timpului petrecut cu ea este mai important. E bine că încercați să-i deveniți prietenă. Cât despre autoritatea de părinte, nu vă fie frică, de o educați corect și cu afect va ști că prietenia e și un profund respect și admirație. Dar dacă vă referiți la autoritate de dictator, atunci nu vă sfătui, doar copilul e acel îngeraș trimis și încredințat dvs de către Dumnezeu, pe care trebuie să-l creșteți în dragoste și credință, să-i descoperiți lumina lui Dumnezeu și trăirea duhovnicească, ca astfel să-și găsească rostul în existența sa – ceea ce este: mântuirea sufletului. Cât despre lumânarea de la botez, e bine s-o utilizați în caz că se sperie, ori dacă e bolnavă, s-o aprindeți la icoană și să vă rugați la Dumnezeu și îngerul păzitor al copilului să-l ocrotescă și păzească. La fel și cu cele de la cununie, când în căsnicie sunt perioade mai dificile, ele se aprind material, dar și spiritual prin rugăciunea curată ridicată către Tatăl Nostru.

Doamne ajută.

Cu râvnă întru Domnul,
Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie

  • You must to post comments
Afișare 1 rezultat
Răspunsul tău

Te rog să te mai întâi pentru a trimite.