Părinte, este păcat să gândeşti sau să spui chiar şi cu voce tare către o persoană care e bolnav(ă), şi nu numai la persoane bolnave, chiar şi în general sau chiar şi din instinct că…”mai bine eram eu bolnavă în locul tău, sau mai bine mi s-ar fi întâmplat mie toate astea”. Mi se întâmplă ades să spun aceste cuvinte. O soră de-a mea mai mare mereu mă ceartă pentru aceste cuvinte, chiar dacă reuşesc să nu le zic, de multe ori îmi vin mereu în minte. În cazul meu este că: eu lucrez peste hotare şi am grijă de o bătrână, la început nu am fost o persoană prea înţelegătoare cu bătrâna ori că eram eu prea nervoasă, ori boala bătrânii era şi este de acest gen că de multe ori te face să îţi pierzi controlul. Obsevasem că sunt nervoasă pe această tema şi mi-am propus că de fiecare dată de câte ori simţeam că mă enervez să încep să citesc câte un capitol din Biblie şi am reuşit părinte, în ciuda a toate cu ajutorul lui Dumnezeu, dar şi cu voinţa mea (aşa cred) să mă controlez şi totuşi mai cred că şi bătrâna nu mai e cum era înainte. Din cauza bolii ei, am ajuns că de multe ori când o văd cum suferă să am o milă faţă de ea şi plâng pentru ea şi să mă întreb oare ce durere are, că săraca nici nu mai vorbeşte, doar se vaită întrun fel şi aşa ajung să spun aseste vorbe. Vă spun adevărul, părinte, nu mint, cred că prin voia lui Dumnezeu am devenit şi chiar vreau, doresc să devin mai calmă, mai înţelegătoare cu mai multă rădbare poate şi mai sufletistă şi mă rog înaite la bunul Dumnezeu să-mi dea toate aceste calităţi bune şi vreau chiar din tot sufletul să mă pot schimba (nu că aş fi fost, sau că sunt exagerat de nervoasă), pentru că am observat că, făcând rău, îţi faci ţie personal rău (asta se întâmplă în general, cu toate prsonele, nu doar cu mine aşa mai cred) atât sufleteşte, că ajungi să ai pe conştiinţă răul făcut cât şi juridic (nu ştiu dacă am folosit termenul corect), pentru că ajungi să ai probleme cu legea. Vreau să vă spun că nu s-a ajuns la aşa ceva, (nu în cazul meu), dar gândesc raţional, pentru că se poate ajunge şi la aşa ceva dintr-un acces de furie (cum au mai fost cazuri). Vă mulţumesc, părinte, că aţi dat atenţie şi la problema mea. Doamne ajută.
- a.g. a întrebat 11 ani ago
- last edited 1 an ago
- You must login to post comments
Dragă soră, Iisus este acela care a spus:Învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima (Mat. 11, 29),Hristos a fost atât de smerit, încât S-a jertfit pentru păcatele pe care le-am făcut noi. Este atât de smerit, încât ne roagă pe noi, care suntem făpturile create de El, să ne pocăim, ca să nu ne pierdem sufletele.Cel care săvârşeşte un păcat, iar apoi se pocăieşte, va căpăta înţelepciune şi degrabă se va ridica din păcatul său – bineînţeles, dacă vrea să se îndrepteze.Dumnezeu nu se îndepărtează niciodată de cei care sunt smeriţi şi Îl urmează cu credinţă.Să avem mereu gând smerit, orice izbânzi şi virtuţi am avea. Dacă ne smerim ca vameşul din Evanghelie, drepţi vom fi. Suntem drepţi? Atunci să credem cu smerenie că suntem păcătoşi şi ne facem de două ori mai drepţi. Pentru că Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă har (Iacov 4, 6).Doamne ajută.
Prot.Victor Mihalachi
- Guest a răspuns 11 ani ago
- You must login to post comments
Te rog să te autentifici mai întâi pentru a trimite.