Am pacatuit enorm

Bună seara, părinte. Vin la Dvs cu o întrebare sau mai bine spus cu o durere. Alerg spre dumitale după un ajutor că mi se rupe inima de durere. Sper să nu fiu judecată aspru. De fapt dacă e să ma judecaţi o să ascult tot ce îmi spuneţi dvs… Deci : în anul 2014 luna august m-am cununat cu soţul meu… cu 3 luni înaintea nunţii în luna lui mai am păcătuiut în cel mai straşnic mod… S-a întâmplat ca să mă întâlnesc cu bărbatul pe care îl iubeam şi era prima mea iubire şi peste 2 ani m-am întâlnit cu el.. Şi am cazut în capcana iadului.. Am păcătuit părinte cu el… Vroiam să las totul, să anulez nunta… pentru că îl iubeam mai presus ca orişice… Nu îmi mai imaginam viaţa fără de el, pentru că odată îl perdusem, dar a doua oară credeam că va fi altfel… după 2 – 3 zile care le petrecusem împreună, mi-a zis că el nu poate să fie cu mine, că e mult prea complicat, că trebuie să mă întorc la viitorul soţ şi să-mi refac viaţa cu el. Când mi s-a spus vorbele astea, inima mea se rupese în două. Lumea îmi fugea de sub picioare şi nu mai vroiam nimic în viaţa asta. Apoi m-am întors la viitorul soţ, am venit la el în Franţa. Parcă simţise că sunt rece şi distantă de el şi era cu durere în ochi să nu-l las să nu plec de lângă el, să nu anulez nunta. Şi mi-a fost milă şi am rămas… şi peste 3 luni am făcut nunta şi m-am cununat în faţa Domnului. După o lună de la nuntă iarăşi începuse să mă caute şi să îmi strice minţile….mă sfădeam cu soţul zi de zi şi mă irita. Nici să dorm cu el nu vroiam.. mereu îmi era gândul la fostul…Menţionez că după cununie nu am avut nimica cu fostul, doar vrobeam la internet…. iar acum… am câteva săptămâni de când am închis vorba cu el şi mă simt mai calmă şi îmi pot vedea de viaţa mea mai bine alături de soţ. Chiar dacă nu neg faptul că încă mă gândesc la el… dar a fost alegerea lui să închidem vorba, îl irit deja… întrebarea mea este părinte cum să scap de povara asta pe suflet, mă uit la soţ şi îmi e atât de milă de el că mă iubeşte cu toată fiinţa sa şi îmi ofera tot ce-i mai bun …iar eu n-am apreciat asta la timp.. cu toate că nu-l iubesc… îl stimez mult.. îl văd un tată bun la copiii mei… spuneţi-mi vă rog ce sa fac ca să scap de acest păcat şi să uit de fostul iubit… să-l scot din minte şi din inimă odată pentru toteauna.. cum să fac să fiu fericită cu soţul meu? Mulţumesc, părinte.