Risipire

Doamne ajută, sfintiţi părinţi! De aproximativ zece ani n-am mai citit romane, ci mi-am adapat sufletul doar cu cărţi duhovniceşti, de la care am dobândit mult folos. N-am mai putut, pur şi simplu, să citesc altceva, decât ceea ce-mi era necesar pentru pregătirea profesională. Şi mi-a fost tare bine. Într-o zi, cineva m-a invitat la o lansare de carte şi mi s-a părut interesant; apoi mi-a oferit unul dintre romanele autoarei, pe care, din respect, nu l-am refuzat, şi chiar m-am străduit să-l citesc, deşi am sărit pasaje întregi. Voiam doar să-mi formez o părere. Dar m-am simţit împrăştiată sufleteşte, n-am simţit bucuria şi liniştea ce mi-o aduc cuvintele sfinţilor; dimpotrivă… am simţit împovărare, risipire. Am returnat cartea şi mi s-a oferit o altă, pe care n-am de gând s-o citesc, ci s-o înapoiez şi să nu mai accept. Ce mă sfătuiţi să fac, cum să procedez, ca să nu supăr pe nimeni, dar nici să-mi păgubesc sufletul cu bună ştiinţă? Nu am nici o nevoie de o altfel de lectură, decât duhovnicească. Vă mulţumesc anticipat pentru răbdare şi pentru un posibil răspuns.