Risipire

0
0

Doamne ajută, sfintiţi părinţi! De aproximativ zece ani n-am mai citit romane, ci mi-am adapat sufletul doar cu cărţi duhovniceşti, de la care am dobândit mult folos. N-am mai putut, pur şi simplu, să citesc altceva, decât ceea ce-mi era necesar pentru pregătirea profesională. Şi mi-a fost tare bine. Într-o zi, cineva m-a invitat la o lansare de carte şi mi s-a părut interesant; apoi mi-a oferit unul dintre romanele autoarei, pe care, din respect, nu l-am refuzat, şi chiar m-am străduit să-l citesc, deşi am sărit pasaje întregi. Voiam doar să-mi formez o părere. Dar m-am simţit împrăştiată sufleteşte, n-am simţit bucuria şi liniştea ce mi-o aduc cuvintele sfinţilor; dimpotrivă… am simţit împovărare, risipire. Am returnat cartea şi mi s-a oferit o altă, pe care n-am de gând s-o citesc, ci s-o înapoiez şi să nu mai accept. Ce mă sfătuiţi să fac, cum să procedez, ca să nu supăr pe nimeni, dar nici să-mi păgubesc sufletul cu bună ştiinţă? Nu am nici o nevoie de o altfel de lectură, decât duhovnicească. Vă mulţumesc anticipat pentru răbdare şi pentru un posibil răspuns.

  • Maria a întrebat 14 ani ago
  • last edited 2 săptămâni ago
  • You must to post comments
0
0

Într-adevăr așa este, nu se poate compara hrana duhovnicească cu cele lumești. E o risipă de timp și liniște sufletească, numai cel ce a simțit asta poate înțelege. Cât despre această situație: că să nu jigniți acea persoană, le puteți accepta și apoi să le donați ca cadou unei biblioteci, ori unei persoane care are bibliotecă personală și l-ar putea interesa. Așa vă veți păstra și dvs liniștea și acel cadou va fi primit. 

Să ne călăuzească Domnul spre cele drepte și bune.

Cu râvnă întru Domnul,
Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie

  • You must to post comments
Afișare 1 rezultat
Răspunsul tău

Te rog să te mai întâi pentru a trimite.