viata de familie

Cum să procedez în situația în care mă aflu? Sunt căsătorită civil de 4 ani, am o fetiță de 2 ani, cu soțul nu mă înțeleg, de cununat religios până acum nu a vrut pentru că nu ne-am înțeles cum să ne cununăm pe stil nou sau stil vechi, eu fiind de stil vechi. Înainte de Florii am luat hotărârea de a-mi lua fetița și de a mă despărți de el. Nu mai puteam trăi în tensiunea creată de la certuri și el mă amenința că mă omoară, iar păcatul curviei îmi sfâșie sufletul, nu mai puteam trăi așa. Am simțit că trebuie să plec, nu am mai putut răbda. Am plecat la părinții mei. El a venit după noi în sâmbăta mare și a venit plângând și i-au impresionat lacrimile lui pe părinții mei și pe frații mei, pe mine nu m-a impresionat. Ai mei nu m-au mai crezut din momentul acela că am suferit și ce am tras cu el și l-au crezut pe el. Tata a vrut să mă bată și m-a înjurat ce am putut să-i fac eu lui, că l-am făcut să sufere și că mie nu mi-a păsat de el. Discuția a continuat duminică, eu de ce l-am acuzat, că a zis el nu a recunoscut nimic și fiecare își spunea părerea, iar ai mei au tras concluzia că eu sunt vinovată și rea și nu au ținut cont nici de ce le-au spus un alt frate de-al meu care a stat un an cu noi în casă și a văzut cum a fost. I-au dat dreptate lui, iar eu am fost rugată să mă întorc din nou la el pentru ca să-i mai dau o șansă că el i-a promis părinților că se schimbă și că se cunună. Mă doare foarte mult că am fost abandonată de familie, că nu m-au crezut și că nu le-au păsat de mântuirea sufletului meu. Eu vroiam să mă despart de el și să-mi repar greșeala trecutului și păcatul curviei, dar nu m-a înțeles nimeni. Acum suntem împreună, dar eu nu cred în schimbarea lui, el pare a face eforturi pentru a se schimba, dar are niște prejudecăți la care nu va renunța niciodată. E mai mare ca mine cu 16 ani. Oare asta să fie întoarcerea lui? Oare asta e crucea mea? Nu știu cum să fac. Sunt derutată și dezamăgită. Mereu am spus că soarta mi-am făcut-o singură cu mâna mea, dar când am vrut să mi-o schimb nu m-a crezut nimeni și am rămas fără sprijinul familiei mele. Nu știu cum să fac. Vă rog dați-mi un sfat. Ce e și mai rău e că nu suntem în țară, ci plecați peste hotare și nu mai am pe nimeni decât pe Maica Domnului. Vă rog de mă iertați.