Mântuirea

0
0

Părinte chiar e adevărat? Ni se șterg păcatele doar dacă-l rugăm pe Iisus să le răstignească pe crucea Sa? Știm că și primul om care s-a mântuit a tâlhărit toată viața, dar pentru că l-a rugat pe Iisus pe cruce să-L ierte, a furat până și mântuirea. Noi am fost învățați să credem că mântuirea se câștigă ca urmare a eforturilor noastre de o viață de a face voia Domnului, că se ia prin stăruință și cu multă nevoință. E drept că fiecare face ce vrea cu ale sale și că atât sufletele drepților, cât și ale păcătoșilor sunt ale lui Dumnezeu și El face ce vrea cu fiecare din ele. Părinte e păcat mare dacă uneori sunt frustrata de acest lucru, sunt geloasă și aș vrea ca Dumnezeu să mă iubească mai mult pe mine decât pe alții, deși sunt conștientă că sunt păcătoasă? E păcat să-i invidiez pe alții că se mântuiesc atât de ușor, doar rostind câteva cuvinte? Mulțumesc!

  • Maria a întrebat 14 ani ago
  • last edited o săptămână ago
  • You must to post comments
0
0

Acea rugăciune de care ați amintit este o învățătură lăsate de Sfântul Ioan din Kronstadt și eu nu văd nimic atât de ușor în rostirea lor și iertarea de către Dumnezeu, după cum o vedeți dvs. Omul trebuie să le rostească după ce s-a lăsat el de lume, patimi, păcate, când ajunge la pocăință din inimă și când luptă aprig cu răstignirea propriilor păcate zilnic, apoi îl roagă pe Domnul să-l ierte și ajute în lupta lui și să nu i le mai amintească. Câți din noi facem așa?! Câți rostesc numai cu buzele: Doamne, Doamne și apoi umblă în căi strâmbe?! Nu, dragi frați, așa nu ți se iartă nimic, Domnul vede intenția, pocăința, inima, sufletul oricui și la judecată îți va spune: nu oricine zice Doamne, Doamne se va mântui… Așa că, acel care ia ușuratic rugăciunile din mare înfrângere de inimă, e departe de adevărata pocăință. Văd că judecați ușor acel tâlhar, dar aveți mai multă înțelepciune decât Domnul ca să înțelegeți pentru ce a fost mântuit?! Oricine are dreptul la pocăință, chiar și-n ultimul ceas de viață, căci spus este: în ce te voi găsi, în aceea te voi judeca. Și dacă Domnul e stăpân peste toate, el dă bunătățile lui cui vrea, ce avem noi cu deciziile Lui?! Sau ochiul nostru e rău și nu putem vedea bunătatea lui?! Ar fi bine să ne smerim și să încetăm a avea prejudiții și judecăți, și să încercăm să ne bucurăm pentru aproapele, chiar de a câștigat împărăția cerului într-o minută, ducând o viață păcătoasă. În acest caz, cum credeți, cine va iubi mai mult pe stăpân?! Cât despre gelozia dvs, e neîntemeiată: dacă-am ști noi, fiecare în parte câtă dragoste are Dumnezeu pentru toți, n-am mai deschide gura. Așa pare că unul e iubit mai mult decât altul, dar de unde știm noi chinul sufletului celui ce pare mai iubit?! Sau aplecările genunchilor lui și inima, smerenia lui?! Dacă e iubit, atunci are și pentru ce, de ce nu râvniți și dvs la o așa iubire fără gelozie, dar s-o luați ca drept exemplu. Iată de azi înainte să lucrați fapta bună ca să câștigați inima Domnului și iubirea lui, să-L faceți fericit zi de zi, aveți un obiectiv mare de atins, sper că și focul dorinței dvs va fi mare. Noi uneori cu buzele numai spunem că suntem păcătoși, dar inima ne e departe de la trăirea acestei umilințe. Cum spune și Sfântul apostol Pavel: după ce vom face tot ce ne-a poruncit Domnul și vom sluji fraților cu smerenie, tot netrebnici să ne socotim. Iată trăirea cuvântului ”sunt păcătos”. Căci un om care se simte cu adevărat păcătos nu mai are nici o pretenție, ori judecată față de aproapele, ci stă într-un colțișor neobservat și e fericit că e mic, acolo jos, chiar dacă simte că Domnul l-a iertat. Sper ca cuvintele mele să vă ajute să priviți altfel lucrurile și să îmbrățișați o dragoste pură pentru aproapele.

Un pustnic se ruga cât e noaptea de lungă și striga: ”Doamne mântuiește pe toți frații mei sau șterge-mă și pe mine din Cartea Vieții! Nu doresc Raiul dacă voi fi singur acolo!”

Cu râvnă întru Domnul,
Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie

  • You must to post comments
Afișare 1 rezultat
Răspunsul tău

Te rog să te mai întâi pentru a trimite.