Despre farmece

Bună ziua. Vedeți cum suntem noi, ”creștinii”, repede am găsit răspuns – ”cineva mi-a făcut farmece”. Dar de ce nu v-ați gândit: ”pentru multele noastre păcate suferim atât, trebuie să ne pocăim și întărim în credință, nădăjduind la mila lui Dumnezeu!” Mi-a plăcut o spusă frumoasă a părintelui Amfilohie din Patmos, care sună așa: ”Adesea, când cineva aruncă într-un câine cu piatra, acesta, în loc să se năpustească asupra celui care a aruncat, se repede și mușcă piatra. La fel facem și noi. Ispititorul folosește pe altcineva să ne ispitească, fie cu cuvântul, fie cu fapta, iar noi, în loc să ne războim cu adevăratul vrăjmaș, mușcăm piatra, pe fratele nostru, pe care l-a folosit împotriva noastră cel care urăște binele.” La fel și dvs, repede ați găsit răspunsul: ”aproapele mi-a făcut vrăji”, însă nu ați gândit mai întâi unde e rădăcina răului și cine stă după faptele răului. Să nu ne pripim așa cu părerea și învinuirea, dar mai întâi să găsim în noi cele rele și greșite. Așa trebuie să procedeze un adevărat creștin, dar farmecele, pe oamenii drepți în credință, nu-i pot atinge. Întăriți-vă în rugăciuni și postiri, căci așa ne învăța și Mântuitorul: ”Acest neam de diavoli nu ies decât prin rugăciuni și post.”

Tot Părintele Amfilohie spune: ”Nu omul este vinovat, copilul meu. Din păcate, sub slăbiciunile omului se ascunde cel ce urăște binele, cel mai mare vrăjmaș al voii lui Dumnezeu – diavolul.” 

Cu râvnă întru Domnul,
Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie