Sărut mâna, părinte! Mă aflu într-o situație delicată sufletește, simt că mă dezbin datorită a două forțe contrare: dorința și nevoia de a fi cu cineva, pe de o parte, și mustrările conștiintei, pe de altă parte. Iubesc un bărbat cu 16 ani mai mare decât mine, musulman, căsătorit și cu 3 copii. El este dispus să divorțeze de actuala soție, să ne căsătorim și să avem copii creștini ortodocși, dar el să nu-și schimbe religia. Problema mea e legată de cei 3 copii pe care îi are și care nu merită suferința unui divorț; ar însemna că fericirea mea trebuie plătită cu nefericirea unor nevinovați. În același timp, încerc să-l înțeleg și pe el: mă întreabă dacă e condamnat să trăiască chinuindu-se alături de actuala soție, cu care nu e pe aceeași lungime de undă din punct de vedere sufletește. Înainte de a mă cunoaște pe mine relațiile cu soția lui erau superficiale, de fațadă și el o înșela repetat, dar fără ca aceasta să afle și nu a intenționat să divorțeze, era relaxat ducând o astfel de viață ușoară. Întrebarea mea este: e mai bine să-ți duci viața într-o minciuna, o căsnicie în care soții sunt străini de problemele sufletești ale fiecăruia și gesturile sunt superficiale, de obligatie, asta pentru a proteja copiii sau să-ți asumi schimbările și diferențele intervenite, faptul că cel de lângă tine nu te mai înțelege și nu te mai ascultă și să încerci la fel de mult să fii un părinte bun, dar divorțat? Marea mea problemă e suferința copiilor în cazul unui divorț, pentru că soția lui nu e genul cu care să poată discuta problemele dintre ei, ar face un imens scandal în fața copiilor. Vă mulțumesc.
- a întrebat 14 ani ago
- last edited 2 luni ago
- You must login to post comments
Mda, dragă soră, mă doare sufletul pentru dvs și întunericul în care persistați… Dar ce-l împiedică pe el, căsătorindu-se cu dvs și făcându-vă o casă de copii, de la un moment dat să nu facă la fel ca și cu prima soție?! Să nu vă înșele, schimbe, caute înlocuire?! Dacă a făcut-o odată, o face și a două, a treia, căci așa oameni se plictisesc ușor. Părintele Arsenie spunea: ”de obicei a doua căsătorie e mai nefericită ca prima.” Văd că vă îngrijorează mult starea copiilor, dar ce, soția lui nu-i tot om, nu-i și ea suflet care va suferi, duce lipsuri?! Egoismul și necredința în care zaceți o utilizează bine vrăjmașul, făcându-vă să comiteți deodată multe mari păcate: deveniți piatră de poticnire într-o familie, pe care nu dvs ați legat-o și nu dvs o puteți dezlega. Și apoi n-ați auzit ce spune Sfântul apostol Pavel: că cel ce lasă femeia lui, înafară de cauza desfrânării, și se căsătorește cu alta, săvârșește adulter, deci acea familie va trăi în adulter, că nu e recunăscută de Dumnezeu. Apoi văd că tare ușor vă lepădați de credință, căci el e demn de invidiat, căci nu se leapădă de a lui. Dar dvs, de vă căsătoriți cu el, și sigur ca nu la noi în biserică, din moment cel el dorește să-și păstreze credința sa, vă lepădați de a dvs. Cum puteți să-l trădați așa de ușor pe Hristos, cel ce și-a dat sufletul pentru dvs?! Trebuie să fiți fericită și cu recunoștință să mulțumiți Domnului că v-ați născut creștină-ortodoxă și cu dinții să vă zbateți și țineți credința! Multe am a vă spune, dar mi se împleticesc o sumedenie de gânduri și o durere în suflet mă apasă pentru dvs. El are încercări în familia lui, cum o au și toți, asta nu înseamnă ca la primul bolovan trebuie să cadă și lase totul baltă: familia lui pentru dvs. Fugiți cât vă ține picioarele departe de el și de uneltirile satanei, căci altfel eu această situație nu pot s-o numesc. Să nu gândiți că vă judec, nu vă înțeleg, că aveți sentimente etc… toate le știu, dar și mai mult știu de la cine sunt inspirate – de la ispititor. Așa că, nu stați mult pe gânduri și nu vă cufundați mai mult în întuneric decât sunteți, căci puțin timp mai avem de pocăință, și de-l veți petrece în nelegiuri, vai sufletului, pe care venind Stăpânul îl va găsi nepregătit. Sunteți tânără, frumoasă și iubită de Dumnezeu și El are pregătit pentru dvs cu totul altceva, o viață senină și fericită lângă o persoană bună și modestă, deci nu cădeți în plasa diavolului, dar așteptați darurile Domnului, cu credință, rugăciuni și post. V-aș recomanda și o spovedire cât mai curândă, cu pocăință adâncă, din suflet și să vedeți cum Domnul vă va arăta calea cea dreaptă și ceea prin ce treceți acum vă vor părea un vis, un fum ce se spulberă în vânt, o inulitate și prostie.
Grăbiți-vă și câștigați lumina, căci întunericul cuprinde încet încet multe suflete și puțini sunt din cei care mai râvnesc spre ea. Doamne ajută!
Cu râvnă întru Domnul,
Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie
- Guest a răspuns 14 ani ago
- You must login to post comments
Te rog să te autentifici mai întâi pentru a trimite.
