Bună ziua. Am 26 de ani și mă port ca o egoistă, pentru că mă gândesc doar la mine. Îmi doresc familie, copii, dar nu fac nici un pas ca să am toate astea. Am întâlnit un băiat care merge la aceeași biserică unde merg și eu, el ține enorm de mult la mine, și nu-mi cere în schimb decât sinceritate și stimă. Eu însă îl fac să sufere pentru că nu-i pot răspunde înapoi cu aceeași căldură, pentru că nu vreau să spere la ceva. Am trăit o despărțire și nu-mi pot reveni, prea mult doare. Simt că va fi fericit cu o altă fată. Sunt confuză și nu știu ce să fac.
- Olga a întrebat 11 ani ago
- last edited 10 luni ago
- You must login to post comments
Dragă soră, cred că ar fi foarte bine dacă ai stărui mai mult a te împrieteni cu Domnul Iisus, Lui să-ți deschizi inima la care bate permanent și noi nu nu auzim, cu adevărat, prietenul credincios mângâiere este în viaţă. Ce n-ar fi în stare să facă un prieten adevărat? Câtă plăcere, câtă prisosinţă şi cât temei nu aduce el? Poţi descoperi atâtea comori, dar nimic nu preţuieşte cât un prieten adevărat. Deci dacă te vei împrieteni cu Domnul îți va tămădui și trstețea despărțirii care ai trăit-o și un sprigin în viață.
Prot.Victor Mihalachi
- Guest a răspuns 11 ani ago
- You must login to post comments
Te rog să te autentifici mai întâi pentru a trimite.
