Doamne ajută părinte. Am și eu o întrebare, cum trebuie să procedez cu fiul meu care apreciază foarte mult prietenii și anturajul lor, care de fapt îl distrug mai mult. Eu sunt plecată afară de când era cam de 17 ani, nu am plecat de drag, dar am crezut că le voi face mai ușoară viața. El nu acceptă nici un sfat de la mine, ba chiar sunt dușmana lui. Citesc pt el rugăciuni ce mi le-a dat un bun părinte, dar când citesc bea parcă mai mult și am renunțat să mai citesc. Sufăr foarte mult, dar și el, ar trebui să renunț la tot numai ca să-l văd pe calea cea bună.
- a întrebat 11 ani ago
- last edited 10 luni ago
- You must login to post comments
Păcat că ați renunțat, păcat că l-ați lăsat, etc. Fiecare clipă contează, fiecare zi. Cu cât mai mult, perioada adolescenței, când lupta cu lumea și cu provocările sunt în toi, părinții nu erau alături, dar alături au fost ei. Iată și rezultatele. Nu vreau să vă învinovățesc prea mult și nu vreau să vă fac viața mai tristă, dar, fără supărare: astăzi culegeți roadele… Că sunt bune, că sunt rele… Deja vedeți și Dvs!
În același timp, pot să vă și încurajez. Nu sunteți singura care sunteți tulburată de comportamentul copiilor noștri! Vedeți și materialul de aici, pentru a vă încuraja și pentru a vă da un imbold, ca să faceți și în continuare tot ce vă stă în puteri, ca să vă formați corect copilașul. Nu uitați, rugăciunea mamei, poate topi și ghețarii de la Polul Nord!
Preot Iulian Rață
- Guest a răspuns 11 ani ago
- You must login to post comments
Te rog să te autentifici mai întâi pentru a trimite.
