post si rugaciune pt.alcool

Iată aici, aveți câteva informații care vă vor fi de folos!

Acum să încercăm să determinăm careva momente de ajutor pentru acel care se luptă cu dependeţa de alcool.
• Evaluarea corectă a cauzelor căderilor în patimă şi a eşecurilor. Adesea încercăm să găsim justificări faptelor noastre şi să căutăm motivile în alţi oameni sau circumstanţe existente. Înţelepciunea sfinţilor părinţi ne învaţă nicicând să nu căutăm motive de autojustificare, fiindcă mereu în om e vie tendinţa spre iubirea de sine şi va găsi posibilitatea să denatureze starea lucrurilor pentru a dovedi nevinovăţia sa. În schimbul autojustificării, e mai corect să ne învinuim pe noi înşine, să analizăm cauzele căderilor ce au loc, care adesea se ascund şi în iubirea de sine, şi în mândrie. Sau chiar mai ales în mândrie. Un sfânt părinte spunea „Unde se întâmplă o cădere, acolo în primul rând stăpâneşte mândria, deoarece mândria e mereu premergătorul căderii”.
• Raţionalizarea. Mai întâi de toate trebuie sa te calmezi, apoi roagă-te, ia o foaie curată, un stilou şi cu grijă încearcă să analizezi situaţia dificilă sau de conflict. Începeţi prin expunerea principalelor cauze ale conflictului şi soluţiile lui posibile, încercaţi să cântăriţi toate argumentele pro şi contra, încercănd să înţelegeţi nevoile şi preocupările tuturor participanţilor din situaţia de conflict pentru a găsi argumente sigure în favoarea calmului, autocontrolului şi smereniei. În etapa finală de raţionalizare ar trebui să ajungem la adoptarea soluţiei , deoarece cu cât mai mult se rămâne în incertitudinea şi atârnare dublă faţă de conflict, cu atat mai greu va fi de a rezolvat şi, prin urmare restabilită liniştea sufletească. Duşmanul salvării noastre mereu încearcă să ne lipsească de linisştea interioară, să ne îndemne spre deznădejde. Să ţinem minte acest lucru şi să ne păstrăm vigelenţa.
• Previziunea. Necătând la diversitatea sitaţiilor din viaţa noastră, multe din ele se repetă. Din experienţă cunoaştem că ne putem „poticni”, să ne pierdem liniştea sufletească sau să cădem în păcate grave în anumite situaţii. Deaceea este foarte binevenit ca din timp să ne pregătim de greutăţi, discuţii dificile, paşi importanţi. Desigur că este imposibil să prevezi totul ce se poate întâmpla, dar totuşi şi acest pas poate fi salvator de la unele căderi. Şi să nu uităm că pregătirea noastră nu trebuie să se limiteze doar la meditări, ci neapărat să fie însoţită de rugăciune, de discuţii cu duhovnicul şi de ascultarea sfaturilor sale.
• Schimbarea activutăţilor. Cu toţii cunoaştem cât e de plăcut să faci o plimbare pe o cărăruşă din pădure, să te laşi frapat de sunetele înconjurătoate a naturii, să privieşti un peisaj piteoresc. Unuia îi face pălacere munca de la ţară, altuia întâlnirea cu un vechi şi drag prieten. Abilitatea de a te relaxa cu folos pentru suflet – este o înţelepciune care merită să fie învăţată.
• Singurătatea şi tăcerea. Fiecare dintre noi din când în când trebuie să rămână în singurătate (fie şi pentru un moment scurt), să petreacă aceste momente în tăcere şi în ascultarea propriilor gânduri. Ne putem ruga în linişte; debarasându-ne de toate grijile lumeşti şi rămâmând faţă în faţă cu sine şi cu Dumnezeu.
• Răbdarea greutăţilor şi suferinţelor. În practică s-a reuşit cu ajutorul Domnului liniştirea omului suferind în următorul fel. I se propunea să-şi închipuie că este ultima zi din viaţa sa pe pământ şi să încerce să analizeze durerea sa din acest considerent. Pentru mulţi soluţia a fost destul de reuşită.
Reţeta duhovnicească a Sfântului Ierarh Ignatie Briancianinov
Vă trimit o reţetă duhovnicească şi vă sfătuiesc să folosiţi doctoria propusă de câteva ori pe zi, mai ales în clipele de mare suferinţă, atât a sufletului, cât şi a trupului. Nu vor întârzia să se arate puterea şi vindecarea ascunse în doctorie, care la arătare e cât se poate de smerită.
Însingurându-vă, rostiţi fără grabă, în aşa fel încât să vă auziţi glasul, închizându-vă mintea în cuvinte (aşa sfătuieşte Sfântul Ioan Scărarul), următoarele:
„Slavă Ţie, Dumnezeul meu, pentru necazul pe care l-ai trimis asupra mea; cele vrednice de faptele mele primesc: pomeneşte-mă întru Împărăţia Ta !”
Rugăciunea trebuie rostită cât se poate de rar. După ce aţi spus-o o dată, odihniţi-vă puţin. Apoi spuneţi-o din nou şi iarăşi odihniţi-vă. Continuaţi să vă rugaţi cinci sau zece minute, până ce vă veţi simţi sufletul liniştit şi mângâiat. Pricina liniştirii şi mângâierii e limpede: harul şi puterea lui Dumnezeu se cuprind în slavoslovirea lui Dumnezeu, nu în grăirea împodobită şi multă. Iar slavoslovirea şi mulţumirea sunt lucrări predanisite nouă de Însuşi Dumnezeu, nicidecum născocire omenească. Apostolul porunceşte din partea lui Dumnezeu să facem această lucrare (v. 1 Tes. 5, 18)”.
Ceea ce este important să întreprindă o persoană care alege să se lupte cu cumplita parimă a beţiei?
• Să conştientizeze că beţia este un păcat grav.
• Să primească o decizie neclintită de a nu mai consuma băuturi spirtoase.
• Să nu cedeze în faţa convingerilor, glumelor din partea foştilor „prieteni”, unica legătură cu care era alcoolul.
• Să se înveţe să muncească şi să se odihnească cu folos pentru corp şi suflet.
• Să nu aibă timp pentru trândăvie. Mereu să tindă să fie de folos oamenilor.
• Neapărat să mediteze cum se va comporta în cazurile când:
а) va întâmpina greutăţi pe calea vieţii;
b) la mesele de sărbătoare, unde se va servi şi bătură.
Nici furii, nici lacomii, nici beţivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu.
I Corinteni 6, 10
Luaţi seama la voi înşivă, să nu se îngreuieze inimile voastre de mâncare şi de băutură.
Luca 21,34
Să umblăm cuviincios, ca ziua: nu în ospeţe şi în beţii, nu în desfrânări şi în fapte de ruşine, nu în ceartă şi în pizmă.
Romani 13, 13
Căci beţivul şi desfrânatul sărăcesc.
Pildele lui Solomon 23, 21
Urgie mare este femeia beţivă şi ruşinea sa nu o va acoperi nimic.
Cartea Întelepciunii lui Isus, Fiul lui Sirah 26,9
La vin nu te face viteaz, că pe mulţi i-a pierdut vinul. … Amărăciune sufletului este vinul când se bea mult; certuri şi căderi face.
Cartea Întelepciunii lui Isus, Fiul lui Sirah 31:29,34