Prietenie

Doamne ajută părinte. Aș dori să vă pun și eu o întrebare: sunt student la facultate și am avut o relație frumoasă de prietenie, de iubire care a durat 3 ani. Relația de prietenie și pentru mine și pentru fata cu care am fost împreună, pentru amândoi a fost prima din viața noastră, amândoi suntem persoane din același loc, adică ne cunoaștem de mici și am frecventat biserica și suntem ținem aproape de biserica de mici. Am trăit prietenia în curățenie în tot acest timp, și eu, și ea și nu am avut nici unul alte relații în afară de asta. S-a întâmplat ca eu fiind student de câțiva ani în alt oras să fiu mai departe de ea și relația din cauza distanței (strict părerea mea) să se mai răcească. Ne vedeam totuși la fiecare sfârșit de săptămână și ne bucura pe fiecare faptul acesta, dar pentru mine nu mai era ca la început, dorința aceea de a o revedea cât mai repede, deși când ne întâlneam mă bucuram. Acum s-a întâmplat să mă îndrăgostesc de o fată din orasul de unde studiez, dar care nu a avut viața trăită în curățenie ca și prietena cu care am fost. Totuși fata de 1 an de zile a început să-și întoarca fața înspre Dumnezeu și să țină foarte mult la cele duhovnicești, să țină foarte mult la creșterea ei sufletească și vorbind tot mai mult cu ea pe teme duhovnicești ne-am îndrăgostit unul de altul și ea a început să țină foarte mult la mine. Am greșit prin faptul că am început să avem o relație mai apropiată, deși eu eram încă în relația de prietenie cu cealaltă fată, ba chiar să ne sărutăm și să ne îmbrățișăm. Totuși amândoi simțeam că e greșit ceea ce făcem și ne sfătuiam unul pe altul să remediem situația și chiar ne-am spovedit și am încercat să întrerupem să mai discutăm unul cu altul, dar de fiecare dată eșuam și iar ne trezeam că discutăm și ne întâlnim. Acum venind în vacanță am decis că trebuie să încerc să salvez dacă se poate relația de prietenie cu prima fată și totusi nu mai simțeam la fel, nu am putut așa că m-am fost despărțit de ea cu toate că ea ține foarte mult încă la mine și mă iubește. Eu am ținut să mă țin în curățenie și asta am de gând să fac și pe viitor, dar țin să vă întreb: fiind student la teologie și dorindu-mi (cu vrerea lui Dumnezeu) să devin preot, dacă ajung cu fata de care m-am îndrăgostit să mă căsătoresc și până la căsătorie să stăm în curățenie, iar după aceea să avem copii, cum mi se va socoti mie? Din cauza faptului că ea înainte a avut o viață în care nu a trait în curățenie, voi deveni și eu (deși fiind căsătoriți) ” necurat”, adică voi fi socotit desfrânat? Iar toate acestea pot să mă împiedice spre hirotonie? Vă mulțumesc. Doamne ajuta:)