0
0

Sărut mâna părinte! Am 3 ani de când merg la biserică, în primul an părinţi mei nu mă lăsau nu le convenea că port fustă lungă că îmi acopăr capul că mă spovedeam prea des, că nu mai lipseam de la nici o slujbă, aveam numai certuri cu ei într-o zi mi-a spus dacă ies din casă şi merg la biserică să nu ma mai întorc înapoi… dar pentru mine nu conta aveam în mine o dragoste pentru biserică parcă eram într-o lume în care există numai biserică nu mai conta nimic pentru mine… după un timp au văzut că nu au ce să-mi mai facă s-au liniştit acum nu îmi mai spun nimic sunt de acord cu tot ce fac… dar eu m-am schimbat… din rânduială Dumnezeiască mi-am găsit un duhovnic care pune foarte mult accent pe ascultare, şi legătura foarte strânsă, mă sună zilnic să mă cerceteze, îl sunam să iau binecuvântre aproape pentru orice lucru, suntem vre-o 20 de ucenici care ţinem legătura suntem ca fraţii ne sunăm zilnic, mâncăm împreună ne vizităm între noi, în fiecare vinere ne întâlnim şi mergem împreună cu duhovnicul într-o poieniţă şi ne vorbim de sfinţi părinţi. Dar problema sunt eu, nu mai am dragostea pe care o aveam la început… numai pot face faţă, am început să cârtesc, nu mai ştiu ce să fac sunt hotărâtă a renunţa. Vă rog să mă ajutaţi chiar am nevoie, blagosloviţi şi iertaţi, scuzaţi greşelile… Mai am o întrebare, fratele meu se căsătoreşte pe 11 septembreie din păcate nu face nunta creştină şi duhovnicul meu nu mă lasă dacă merg, ce să mă fac? Îmi spune că nu sunt întărită în credinţă şi pot să cad foarte uşor. Iertaţi.

  • Mădălina a întrebat 14 ani ago
  • last edited 2 săptămâni ago
  • You must to post comments
0
0

Doamne ajută. Nu e de mirare că lumea noastră calcă mereu cu piciorul stâng în viața de zi cu zi. Și pentru ce aceasta? Pentru slaba înțelegere a credinței. Nu poți să spun că iubești biserica și ești în contradicție cu părinții. Căci doar Scriptura ne spune să ne cinstim părinții și Scriptura este temelia Bisericii. Iar despre slăbirea în credință ce să vă spun. Să vă amintesc puțin despre credința în timpul prigoanei. Când este credința mai tare? Dar vă spun: Ferice de cei care în timp de pace sunt imaginea ostașului destoinic. Răcirea credinței se datorează în cazul vostru încredereii prea mari în sine. Eu vă spun că aceasta este și o patimă: trândăvia în credința. Luați și întăriți puțin cunoștințele în cele ale teologiei, ale religie pentru ca și sufletul să aibă motiv de ardere. Nu vă lăsați posedați de diavolul trândăviei în credință pentru că acesta este pricina altor păcate. Îndrăzniți de a lupta cu această patimă și nu vă lăsați copleșiți de ea. Nu are rost să renunțăm la Domnul pentru vreo pricină, cu atât mai mult fără pricini. În ce privește căsătoria fratelui vin în sprijinul duhovnicului spune ce spune Scriptura: „Fericit bărbatul, care n-a umblat în sfatul necredincioşilor şi în calea păcătoşilor nu a stat şi pe scaunul hulitorilor n-a şezut” Ps. 1, 1. Să faceți ascultare de duhovnic căci el știe de ce vă ferește și vă poate ajuta să vă mântuiți.

Iertați și rugați-vă și pentru noi păcătoșii.

Cu râvnă întru Domnul,
Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie

  • You must to post comments
Afișare 1 rezultat
Răspunsul tău

Te rog să te mai întâi pentru a trimite.