Supararea

Iertaţi-mă nu am vrut să supăr pe nimeni cu mesajele anterioare…:) De acum o să scriu mai mult ca să fiu înţeleasă mai bine. Dacă îmi permite-ţi să vă mai adresez o întrebare, se ştie că nu avem voie nici să spunem rugăciunea Domnească „Tatăl nostru” (nu mai vorbim de mersul la biserică), dacă suntem certaţi cu cineva, dar aşa se întâmplă astăzi că în multe familii să existe neînţelegeri, supărări uneori din motive fără sens cum ar fi mândria, supărarea, invidia. Dacă mă uit în preajma mea, în familiile aproape oricăror colegi, cunoscuţi, vecini sunt certaţi frate cu frate, soră cu soră, sau nu se întâlnesc sau nu se vorbesc e dureros. Din păcate aceasta s-a abătut de ceva timp şi în familia părinţilor mei, părinţii mei se străduie să meargă la biserică, mai ales maica-mea pe cât e posibil, şi nu le ţin parte lor când spun că ei nu prea au nici o vină în cele întâmplate, doar că au rămas ca nişte \”ţapi ispăşitori\”. În cazul acesta cum să ceri iertare dacă nu eşti vinovat? Sau e îndeajuns să ne rugăm pentru ceilalţi ca să fim şi noi iertaţi şi  împăcaţi cu Dumnezeu?, (mai ales că ei nu sunt în ţară). Şi când te gândeşti, cine suntem noi în faţa lui Dumnezeu ca să ne supărăm sau mândrim pe aproapele nostru!? Doamne suntem nişte păcătoşi ticăloşi, şi fără tine suntem nimic! Vă mulţumesc, şi să ştiţi că orice nu s-ar întâmpla, voi rămâneţi întotdeauna un sprijin pentru noi!!!