certuri cu mama

Sarut mana parinte. Problemele mele sunt urate …\r\nSunt o sotie si o mama de peste 35 de ani. Probleme in familia mea nu avem, decat ca suntem mai nervosi.\r\nProblemele cele mai mari sunt cu mama mea, mai exact eu sunt foarte suparata pe ea. Si anume, parintii mei sunt divortati si ambii m-au dezmostenit pe mine, lasandu-i totul fratelui meu. Problema mea nu este ca sunt suparata din cauza mostenirii, ci din cauza ca mama ma considera ca seman cu tatal meu, ca sunt etc. etc. etc. … nici nu mai conteaza cum considera ca sunt …\r\nDe faptul ca vrea sa ii lase tot fratelui sunt pregatita de peste 10 ani, cand eu chiar nu aveam de nici unele … trec si peste asta.\r\nPeste ceea ce nu pot trece este ca mama si fratele se considera cei \”buni\”, iar mama ne considera pe mine si pe tata \”cei rai\”. Ma supara cumplit acest aspect si nu stiu cum sa fac sa nu ma infurii. Nu vad sa fiu in halul asta de rea, ci mai degraba nervoasa (eu am stiut mai toate problemele lor intime, si ii reprosez ca m-a incarcat cu asa prostii – certuri cu tata, avorturi, barfe – … pana pe la 30 de ani visam razlet ca tata o omoara pe mama).\r\nFratele la viata lui a facut destule prostii: pana si furt de la mine sau de la parinti, imprumuturi mari de la nu stiu cine de au avut ai mei de platit. Totusi el este considerat cel bun. Tot timpul lui i s-a dat si eu il vad ca el tot vrea sa primeasca … nu e asta problema. Ma inteleg cu el deocamdata (daca nu se baga mama). El a avut o tentativa de sinucidere cand avea 17 ani … am fost acasa sa il salveze Domnul prin mine \r\nEu ma simt ca ceva urat si murdar in preajma lor, ca ceva ce merita umilit. Nu le place nimic la mine: cum ma imbrac, ca nu ma vopsesc si am par alb, ca nu ma pensez … prostii pe care totusi mi le spun …\r\nEu vreau sa am contact cu parintii cat mai rar. Nu pot sa merg in casa mamei stiind ca deja a stabilit ca e al fratelui si sa stau acolo umilita ca eu nu merit nimic decat ca am obligatii fata de ei ca m-au crescut si m-au trimis la facultate (i-am multumit pentru studii … am facut ceva foame in facultate, insa iar nu e problema) si ca trebuie sa ii cinstesc mai presus decat orice … amandoi pretind din partea mea cinstire si primesc fuga mea.\r\nNoi de cativa ani mergem des la Biserica … cat de des putem (nu doar Duminica), ma spovedesc des (nu doar in posturi, ci si in rest), citesc carti duhovnicesti (este preocuparea mea de baza impreuna cu familia mea).\r\nMama a observat latura mea religioasa si ma santajeaza cu asta. Aseara ne-am certat urat, iar eu i-am reprosat mai multe lucruri (printre care ca mi-a spus multe mizerii din relatia ei cu tatal meu). Ea tipa ca sa ma acopere sa nu ma mai auda, iar eu tipam ca sa ma auda … urat de tot … ne-am linistit, i-am cerut iertare de multe ori, am rugat-o sa nu fie suparata pe mine desi este indreptatita sa fie. Zice ca nu e; i-am explicat ca ea l-a ales pe fratele meu si sa ma inteleaga pe mine ca nu vreau sa merg la ea ca sa ma simt umilita … nu cred ca a inteles ce se intampla cu mine … pretentiile sunt catre mine sa fiu sprijinul ei la batranete desi sta in aceeasi localitate cu fratele si nu cu mine.\r\nPe mine ma sperie faptul ca amandoi parintii m-au blestemat, tata direct si mama discret.\r\nNu ma intereseaza sa judec, insa traiesc cu frica ca mie sau familiei mele o sa ni se intample o nenorocire din cauza blestemelor ei mai ales, caci ea este cea mai nemultumita si care pretinde cinstirea datorata. Eu nu pot deocamdata sa iert, ci incerc sa iert, ma lupt cu asta, insa nu reusesc daca vorbesc cu ea (ea considera ca eu merg degeaba la Biserica si neaga tot ce mi-a facut). Nu pot sa vorbesc des cu ea caci ma apuca mania si iaca pacatuiesc.\r\nNu am curaj sa fiu fericita caci ea nu e fericita (in sarcina mea imi batea apopouri de avorturile ei, se justifica … nu ma interesa … acum sunt tulbure).\r\nCand eram copil nu reuseam sa adorm noptile … adormeam spre ziua … si mergeam la scoala …\r\nParinte, nu pot sa vorbesc cu mama caci imi vin in minte multe – multe …\r\nNu vreau sa judec, incerc sa supraietuiesc (acum niste ani am facut ceva atacuri de panica de era sa innebunesc sau sa mor … se speriase medicul de starea mea). Cu copilul nu a vrut sa ma ajute ca cica nu poate … acum ca are si fratele meu copil poate … ma doare sufletul …\r\nObserv ca daca am contact devin ca ea … mai am ceva drum pana acolo, insa am inceput si eu usor sa imi impovarez copilasul. \r\nCe sa fac?! Pentru mine este boala curata sa stau in preajma ei … ce sa fac?! Cum fac sa rezist la cap (copil fiind, ma izbeam cu capul de cate un zid sau de cate un alt obstacol cand mergeam pe strada). Nu vreau sa o judec sau sa ii mai reprosez ceva, vreau sa ma bucur si de fiinta mea, de care in ultima vreme chiar ma minunez si multumesc Domnului ca sunt cum sunt …\r\nDe 2 ori am cerut ajutor de la ea si am fost refuzata:\r\n- in 2002, cand am terminat scoala si am ramas in oras strain fara bani (si 10 lei ma ajutau atunci); tot ea m-a indemnat sa plec ca sa fiu \”fericita\” (si ma presa sa-mi iau hainele ca nu are loc de ele, iar eu nu aveam un loc stabil si nu aveam loc de un bagaj)[i-am reprosat asta aseara si mi-a spus sa-mi fie rusine ca aveam servici … fratelui nu trebuie sa ii fie rusine ca are 35 de ani si ii da si acum …]\r\n- acum cativa ani i-am cerut ajutor cu copilul caci am cazut psihic: m-a ajutat in sila putin timp si a plecat apoi la fratele meu, care inca nu avea copil (pe el il ajuta lunar cu bani si prefera sa stea la el)\r\n\r\nCred ca sunt dezgustatoare, scarboasa, asa cum ma considera mama mea …\r\nIertati-ma de postare … astept raspuns daca nu scarbesc prea mult\r\nAm vazut ca se poate mult mai rau (am citit Seminarul iertarii al Maicii Siluana Vlad … m-am ingrozit de ce am citit acolo)