Sărut mâna! Pe la 14 ani am făcut un păcat foarte urât: m-am autosatisfăcut de câteva ori fără să îmi dau seama că este ceva greșit, după ce mi-am dat seama de greșeala făcută am fost atât de dezamagită de mine și am plâns mult. A trecut ceva vreme de atunci. Mi-am mărturisit păcatul de două ori dar tot nu sunt pe deplin liniștită. Ceea ce mă doare cel mai mult este că de multe ori simt nevoia de a mai face, dar nu o fac, dar în timpul somnului mi se întâmplă fără să vreau și de multe ori fără să am vise indecente. La spovedanie mi s-a zis că dacă se întâmplă fără voia mea nu este considerat un păcat, totuși mă simt mizerabil. Ceea ce mă frământă pe mine este daca voi scăpa vreodată de aceste stări și dacă mai sunt vrednică de rochia albă de mireasă, pentru că nu mă consider curată nici trupește și nici sufletește, chiar dacă nu am avut nici o relație până acum. Simt că nu merit acea rochie albă și curată, că nu sunt demnă de ea. Dumneavoastră ce credeți?
- Ana a întrebat 10 ani ago
- last edited 10 luni ago
- You must login to post comments
Bună ziua. „Simt nevoia”. Iată unde e începutul. Trebuie să ajungi să îți curățești adâncurile. Înainte să mergi să te spovedești trebuie să fugi de păcat și de orice pornire ale lui. Cum să fii împăcată dacă încă mai trăiești cu nevoia? Și de aici e și problema din timpul somnului. Cele din zi au continuitate în cele din noapte. Iar cele din noapte sunt alimentate din cele ale zilei. O să scăpați de aceste atunci când vă veți curăți înainte de toate gândul. Și nu vă mai întristați și nici gânduri să nu vă faceți în ce privește cele ale rochiei de mireasă. Lăsați această grijă timpului aceluia și toate se vor așeza așa cum trebuie. Până atunci luminați-vă.
Cu rugăcunea continuă a gândului puteți să vă depărtați de gândurile ispititoare.
Mag. Vitalii Mereuțanu
- Guest a răspuns 10 ani ago
- You must login to post comments
Te rog să te autentifici mai întâi pentru a trimite.
