Păcatele din tinereţe

0
0

Bună! Vreau şi eu să mă ajutaţi în careva lucruri care mă frământă de zi cu zi. Sunt un nou vizitator al siteului dumneavoastră, sunt căstorit am şi doi copii şi sunt şi un păcătos. Până acum, ceva puţin timp în urmă, am trăit desfrânat şi nu mă ruşinez să spun. Am păcate din tinereţe care nu le ştiam fiindcă tinereţea am trăit-o pe vremea când erau închise bisericile, nu ne permiteau la şcoală să purtăm cruci la gât eram foarte departe de Dumnezeu, dar mama m-a învăţat TATĂL NOSTRU şi îmi spunea că rostindul mă va ajuta la nevoi şi nu numai la nevoi, însă eu am păcătuit şi am păcătuit foarte mult şi des, mai ales cu preacurvia, cu beţia, cu fumatul, cu desfrânarea în pat cu fetele, chiar şi cu soţia, cu furtul ( în timpul studenţiei), dar nu vrea să dau vina pe timpuri ci pe mine şi numai pe mine. Totul mi se părea bine, până la un moment când me-a fost cel mai greu în viaţă (cu un an în urmă). Nu ştiam ce sa făc, nu puteam întreţine familia, în casă se îndesea cearta între mine şi soţie, peste masură strigam la copii, chiar şi îi băteam… Mi-am adus aminte de spusele mamei ca să rostesc TATĂL NOSTRU, dar şi permanent discutam cu cineva nu ştiu cu cine, era un glas care venea nu ştiu de unde şi îmi spunea ce să fac. Nu credeam fiindcă gândeam că aşa discut eu cu mine însumi. El (glasul) îmi spunea să merg la biserică şi să mă rog. Nu mă puteam hotărî din lipsa de bani sau timp liber, însă totuşi am găsit tăriea de a merge la biserică şi vreau să vă spun ce mi s-a întâmplat: ajungând la biserică şi călcând pe pragul bisericii au început să curgă lacrimi din ochi vrind-nevrând şi nu am putut să intru. M-am aşezat pe un scaun din curtea bisericii, m-am liniştit şi apoi am intrat. Vroiam să mă mărturisesc unui părinte, nu am putut nu puteam să-mi adun minţile ce să spun părintelui. Apoi s-a repetat vizitele mele la biserică şi în una din zile m-am mărturisit, mi-am pus o cruciuliţă la gât, cea mai simplă (din fier poleit cu argint), care de vreme s-a înegrit. De atunci nu am scos-o de la gât, doar de cât de vre-o două trei ori. Mi-am luat şi o carte de rugăciuni după care mă rog şi seara şi dimineaţa poate nu toată vremea dar mă rog. Şi vreau să vă spun că nu brusc dar sau schimbat lucrurile în viaţa mea cu mult şi spre bine.Vreau să-i mulţumesc lui DUMNEZEU din tot sufletul şi din toată inima pentru ceea ce mi-a dat şi să-i spun că inima mea e deschisă pentru al primi. Şi vreau să vă pun întrebările mele: 1.Ce au fost lacrimile acelea şi de ce nu am putut intra în biserică 2.Ce e cu glasul care permanent mă îndreapta spre a face bine, dar pot să vă spun că am şi un glas care încearcă să mă dezbată de la calea cea dreaptă. Ce e şi acest glas sau totuşi acestea sunt imaginaţiile mele 3.Cum rămân cu păcatele mele din tinereţe care nu le-am ştiut, dar poate şi le-am ştiut dar nu mă puteam stăpini, care le-am mărturisit dar totuşi mă doare încă inima. 4. Pot să schimb crucea de la gât cu alta de argint sau aceasta este o iubire de argint şi dacă trebuie să o scot de la gât atunci când fac dragoste cu soţia şi dacă e păcat când se atinge de corpul ei gol 5.Şi cum pot să-i mulţumesc lui Dumnezeu când mă rog pentru un lucru oarecare şi mi se primeşte şi mai bine. Primiţi aceaste rânduri care le-am scris mai sus ca o mărturisire şi vă rog mult să-mi răspundeţi la întrebări. Vă mulţumesc din suflet că aţi avut răbdarea să-mi citiţi mesajul meu. DOAMNE IARTĂ-NE ŞI AJUTĂ-NE!

  • Ruslan a întrebat 14 ani ago
  • last edited 3 săptămâni ago
  • You must to post comments
0
0

Dragă frate în Domnul Ruslan, o mărturisire uluitoare și din inimă care ai aduso și sper să fie de învățătură pentru mai mulți care vor citi acest mesaj dezvăluitor, sincer ,și cu credință, lacrimile pe care leai avut au fost acel firicel de credință din copilărie care ți lau sădit în inima ta, care la moment a trezit conștiința ta care te mustra pentru toate păcatele tale, și ca să te curățe Dumnezeu era nevoie de pocăință din inimă și cu lacrimi, să știi că nici un fir de păr nu cade de pe capul creștinului fără știrea Domnului, iată că aici găsim și glasul îngerului păzitor care mult plânge pentru păcatele noastre , și ne îndrumează pe tot parcursul vieții cu al său glas la dreapta și adevărata cale, iar glasul opus clar că e al diavolului care vedea că te perde odată ce teai întors de la perzanie, e bine căte doare inima pentru ăcatele săvârșite și așa trebue să ne căim toată viața noastră chiar și dacă le -am mărturisit tot una să ne pară rău pentru toate păcatele săvârșite, crucea de la gât nu se scoate de oarece ea este arma crestinului , dacă dorești să o schimbi o poți schimba pe care dorești principalul în suflet să nu se schimbe, iar rugăciune de mulțumire o poți săvârși la biserică rugândul pe părintele să pună cereri de mulțumire la Sfânta și Dumnezeiasca Liturgie .

Prot Victor Mihalachi

  • You must to post comments
Afișare 1 rezultat
Răspunsul tău

Te rog să te mai întâi pentru a trimite.