Sărut mâna. Sunt tare necăjită și dezamagită, avem 3 copilași și soțul meu mă ferește să mai avem copii, din motivul creșterii. Știu că desfrânarea e un mare păcat și avem certuri în fiecare zi pe chestia asta. Mă tot amenință că pleacă la alte femei, vorbește cu ele pe internet, că alea nu o să-i facă nici un copil și că eu sunt de modă veche și nebună. Știu că ce Dumnezeu a legat, omul să nu despartă, dar ce trebuie să fac eu pentru mântuirea mea a celor 3 suflete nevinovate. Când sunt supărată îi zic lui Dumnezeu să-mi trimită un tată pentru ei și un om cu frică de Dumnezeu care să nu ne ferim și să facem voia Lui, nu voia noastră. Consider că desfrânarea este o patimă a egoismului și a omului crud și fără minte. Nu o zic ca o judecată, o zic ca pe o durere a inimii. Ce mă sfătuiți să fac și cum să mă rog să nu-l supăr pe Hristos? Ce decizie să i-au, în ceea ce mă privește pe mine, merg la biserică, țin rînduiala dar mă las supusă bărbatului. Dacă accept să mă ferească nu mă simt bine, dacă mă rog să-mi trimită un alt soț, dacă îl las să cadă în desfrînare cu alte femei, dacă nu-mi fac datoria de soție, se autosatisface singur… Rugați-vă pentru mine păcătoasa!
- LACRAMIOARA a întrebat 10 ani ago
- last edited 10 luni ago
- You must login to post comments
Bună seara. Să știți că întru toate prioritate are familia și mântuirea ei. Cazul dumneavoastră nu este unul ușor. Însă cred că prin comunicare le puteți pune la punct pe toate. Cedați fiecare câte puțin și găsiți o cale de mijloc. Nu lăsați ca diavolul să vă despartă. Aveți grijă de soțul dumneavastră. Priviți ce spune Scriptura: „bărbatul nu este stăpân pe trupul său, ci femeia” I Cor. 7, 4. Așa că veți răspunde pentru toate căderile lui. Și aceasta se referă la toate soțiile. Și să știți: în zădar mergeți la biserică dacă soțul se pierde în păcate. Încercați să faceți lumină în relația voastră și atunci și Hristos se va bucura altfel de prezența voastră la biserică. În urma cununiei relația voastră a fost binecuvântată. Luați și vă bucurați de familie și iubiți-vă până la adânci bătrânețe. Și toate să le faceți de comun acord. Și poate ar fi bine să aveți un duhovnic comun și iscusit în cele ale familiei și a relației ei.
„Să nu vă lipsiţi unul de altul, decât cu bună învoială pentru un timp, ca să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea, şi iarăşi să fiţi împreună, ca să nu vă ispitească satana, din pricina neînfrânării voastre” Cor. 7,5.
Mag. Vitalii Mereuțanu
- Guest a răspuns 10 ani ago
- You must login to post comments
Te rog să te autentifici mai întâi pentru a trimite.
